ZÉCELEA ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al” „a”; de obicei adjectival) Care se afla intre al noualea shi al unsprezecelea. Zece + le + a.

zecelea zecea no a sn [At: CORESI EV. 11 / V: (irg) zecilea / E: zece + lea] 13 (Precedat de art „al” „a”) (Numar) care indica pozitzia dintre al noualea shi al unsprezecelea element lucru piesa etc. dintrun shir de elemente lucruri piese etc. (de acelashi fel) Si: zece (17). corectata

zecelea zecea num.ord. (precedat de art. „al” „a”) 1 Care se afla intre al noualea shi al unsprezecelea. A zecea din catalog a luat premiu. ◊ (adj.) Cartierul cel vechi evreiesc... dateaza din veacul al zecelea (SADOV.). 2 (la f.; adj.; urmat de „parte” intra in componentza num. fractz. corespunzator indicind o zecime dintrun tot) Vina de arama... era foarte saraca k nu contzinea nici a zecea parte de mineral de arama (GHICA). 3 (la f.; adj.; urmat de „oara” intra in componentza num.adv. corespunzator) Citea cartea a zecea oara. • /zece + le + a.

ZÉCELEA ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al” „a”; de obicei adjectival) Care se afla intre al noualea shi al unsprezecelea. Zece + le + a.

ZÉCELEA ZÉCEA num. ord. (Precedat de articolul «al» «a») Care se afla intre al noualea shi al unsprezecelea. A zecea carte din raft.

ZÉCELEA ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al” „a”) Care se afla intre al noualea shi al unsprezecelea. Din zece + le + a.

zécelea (al) zecea (a) num. ord. Care e in rindu insemnat cu 10 care vine dupa al noŭalea. A zecea parte zecime. Vechĭ. A zecea (subintz. „parte”) o zecime. Vechĭ al zecele.

zecilea no vz zecelea

AL ZÉCELEA a ~ea num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul zece in ordinea numararii; care vine dupa noua. /zece + le + a

zécelea (al ~) num. m. f. a zécea; al Xlea / al 10lea a Xa / a 10a

zécelea (precedat de al) num. m. f. a zécea

zecelea

(al) zecelea (a) zecea.

ZÉCILEA num. ord. (Var.) Zecelea.