12 definiții pentru zdrăngănitură
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zdrăngănitură sf [At: LB / S și: sd~ / Pl: ~ri / V: (înv) ~ncă~, zdrâncă~ (S și: sdrâncănitură) / E: zdrăngăni + -itură] 1-2 Zăngăneală (1-2). 3-5 Zăngănire (3-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrăngănitură s.f. Zdrăngănit. • pl. -i. /zdrăngăni + -tură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Variantă: zdrăncănitúră s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Din zdrăngăni + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zdrăncănitură sf vz zdrăngănitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrâncănitură sf vz zdrăngănitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZDRĂNCĂNITÚRĂ s. f. v. zdrăngănitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZDRĂNGĂNITÚRĂ s. zdrăngăneală, zdrăngănit. (Ce e ~ asta la chitară?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZDRĂNGĂNITURĂ s. zdrăngăneală, zdrăngănit. (Ce e ~ asta la chitară?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
zdrăngănitură, zdrăngăniturisubstantiv feminin
- 1. Zdrăngăneală, zdrăngănit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: zdrăngăneală zdrăngănit
etimologie:
- Zdrăngăni + sufix -tură. DEX '09 DEX '98 DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.