opțiuni
  • info

19 definiții pentru zdrențui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențuí vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui.

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențuí vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui.

zdrențui vtr [At: LB / V: (pop) ~emțui, zdrăn~, stremțui, str~, trăn~, tremț~, tren~ / S și: sd~ / Pzi: ~esc, (rar) zdrențui / E: zdreanță + -ui] 1-2 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau, rar, d. orice obiect din pânză, stofă, hârtie etc.) A (se) preface în zdrențe (1-2) Si: a (se) găuri (3), a (se) rupe, a (se) sfâșia, a (se) uza, (rar) a (se) petici, a (se) ferfeniți (1-2), a (se) hărtăni (4), a (se) jerpeli, (reg) a (se) șofili, (fam) a (se) vărzui. 3-4 (D. oameni) A-și rupe hainele, prefacându-le în zdrențe (1-2).

zdrențui vb. IV. refl. (despre obiecte din pînză, din stofă, din hîrtie etc.) A se rupe, a se sfîșia; a se preface în zdrențe. Straiele mi s-au zdrențuit (STANCU). ◊ (tr.) Zdrențuise cele cîteva scrisori pe care le mai avea (PER.). ◊ Fig. Cîțiva nouri... zdrențuiți de soare Se topesc (VLAH.). • prez.ind. -iesc. și (pop.) strimpțui, strențui, trențui vb. IV. /zdreanță + -ui.

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pînză) A se preface în zdrențe; a se rupe, a se sfîșia. Cufăr ieftin: cîțiva lei. Acum îi iese ieftinătatea prin pînză, care s-a zdrențuit pe ici, pe colo. BASSARABESCU, S. N. 68. ◊ Fig. Se zdrențuiește ziua între ramuri. LESNEA, A. 98. (Tranz.) Vîntul care se stîrnise îi zdrențuia vorbele și le risipea în altă parte. SADOVEANU, O. VIII 96.

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. [Var.: trențuí vb. IV] – Din zdreanță.

A SE ZDRENȚUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre haine, cărți etc.) A se preface în zdrențe; a se rupe în bucăți (prin uzare); a se ferfeniți. /zdreanță + suf. ~ui

TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

TRENȚUÍ vb. IV v. zdrențui.

stremțui v vz zdrențui

strențui v vz zdrențui

trențui v vz zdrențui

trențura v vz zdrențui

zdrănțui v vz zdrențui

zdremțui v vz zdrențui

zdrențuĭésc v. tr. (d. zdreanță). Prefac în zdrențe. – Și trenț- (vest), (s)tremț-, (nord), strenț-, zdremț-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă

zdrențuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrențuiáscă

sdrențuesc, -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZDRENȚUÍ vb. 1. v. sfâșia. 2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfâșia, a (se) uza, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a ~ de tot.) 3. a se jerpeli. (Ți s-au cam ~ pantalonii.) 4. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfâșia, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)

ZDRENȚUI vb. 1. a (se) sfîșia, (reg.) a (se) petici, (prin Olt. și Munt.) a (se) șofili. (Cearșaful s-a ~.) 2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) uza, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a ~ de tot.) 3. a se jerpeli. (Ți s-au cam ~ pantalonii.) 4. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîșia, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)

Intrare: zdrențui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrențui
  • zdrențuire
  • zdrențuit
  • zdrențuitu‑
  • zdrențuind
  • zdrențuindu‑
 singular plural
  • zdrențuiește
  • zdrențuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrențuiesc
 (să)
  • zdrențuiesc
  • zdrențuiam
  • zdrențuii
  • zdrențuisem
a II-a (tu)
  • zdrențuiești
 (să)
  • zdrențuiești
  • zdrențuiai
  • zdrențuiși
  • zdrențuiseși
a III-a (el, ea)
  • zdrențuiește
 (să)
  • zdrențuiască
  • zdrențuia
  • zdrențui
  • zdrențuise
plural I (noi)
  • zdrențuim
 (să)
  • zdrențuim
  • zdrențuiam
  • zdrențuirăm
  • zdrențuiserăm
  • zdrențuisem
a II-a (voi)
  • zdrențuiți
 (să)
  • zdrențuiți
  • zdrențuiați
  • zdrențuirăți
  • zdrențuiserăți
  • zdrențuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrențuiesc
 (să)
  • zdrențuiască
  • zdrențuiau
  • zdrențuiră
  • zdrențuiseră
sdrențui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trențui
  • trențuire
  • trențuit
  • trențuitu‑
  • trențuind
  • trențuindu‑
 singular plural
  • trențuiește
  • trențuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trențuiesc
 (să)
  • trențuiesc
  • trențuiam
  • trențuii
  • trențuisem
a II-a (tu)
  • trențuiești
 (să)
  • trențuiești
  • trențuiai
  • trențuiși
  • trențuiseși
a III-a (el, ea)
  • trențuiește
 (să)
  • trențuiască
  • trențuia
  • trențui
  • trențuise
plural I (noi)
  • trențuim
 (să)
  • trențuim
  • trențuiam
  • trențuirăm
  • trențuiserăm
  • trențuisem
a II-a (voi)
  • trențuiți
 (să)
  • trențuiți
  • trențuiați
  • trențuirăți
  • trențuiserăți
  • trențuiseți
a III-a (ei, ele)
  • trențuiesc
 (să)
  • trențuiască
  • trențuiau
  • trențuiră
  • trențuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdremțui
  • zdremțuire
  • zdremțuit
  • zdremțuitu‑
  • zdremțuind
  • zdremțuindu‑
 singular plural
  • zdremțuiește
  • zdremțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdremțuiesc
 (să)
  • zdremțuiesc
  • zdremțuiam
  • zdremțuii
  • zdremțuisem
a II-a (tu)
  • zdremțuiești
 (să)
  • zdremțuiești
  • zdremțuiai
  • zdremțuiși
  • zdremțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zdremțuiește
 (să)
  • zdremțuiască
  • zdremțuia
  • zdremțui
  • zdremțuise
plural I (noi)
  • zdremțuim
 (să)
  • zdremțuim
  • zdremțuiam
  • zdremțuirăm
  • zdremțuiserăm
  • zdremțuisem
a II-a (voi)
  • zdremțuiți
 (să)
  • zdremțuiți
  • zdremțuiați
  • zdremțuirăți
  • zdremțuiserăți
  • zdremțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zdremțuiesc
 (să)
  • zdremțuiască
  • zdremțuiau
  • zdremțuiră
  • zdremțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zdrențui, zdrențuiescverb

  • 1. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cufăr ieftin: cîțiva lei. Acum îi iese ieftinătatea prin pînză, care s-a zdrențuit pe ici, pe colo. BASSARABESCU, S. N. 68. DLRLC
    • format_quote figurat Se zdrențuiește ziua între ramuri. LESNEA, A. 98. DLRLC
    • format_quote tranzitiv I-a zdrențuit haina. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv figurat Vîntul care se stîrnise îi zdrențuia vorbele și le risipea în altă parte. SADOVEANU, O. VIII 96. DLRLC
etimologie:
  • Zdreanță + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.