zdrahon s.m. 1 (pop.; fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. Un zdrahon cît un munte înhățase de gît pe un lăutar (SADOV.). ◊ (ca epitet,precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) E un zdrahon de femeie. 2 (înv.; în forma „zdragon”) Dragon. ♦ Balaur. • pl. -i. și (înv.) zdragon s.m. /z- + dragon.

zdrahón m. (din dragon 1 cu pron. rut.; rus. dragún). Est. Zaplan, vlăjgan, om înalt și zdravăn. – Fem. zdrahoancă, pl. e. V. vivandieră.