13 definiții pentru zbârnâire
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.
zbârnâire sf [At: LB / V: (reg) ~iere, ~năire, ~râire / S și: sbârnâire / Pl: ~ri / E: zbârnâi] 1-3 Zbârnâială (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZBÂRNÂÍRE, zbârnâiri, s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zgomotul produs de cineva sau ceva care zbârnâie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zbârnăire sf vz zbârnâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbârnâiere sf vz zbârnâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbîrnîire s.f Acțiunea de a zbîrnîi și rezultatul ei; zbîrnîială, zbîrnîit, zbîrnîitură. ♦ Concr. Zgomot produs de cineva sau de ceva care zbîrnîie. • pl. -i. /v. zbîrnîi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBÎRNĂÍRE s. f. v. zbîrnîire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBÎRNÎÍRE s. f. Acțiunea de a zbîrnîi și rezultatul ei; zgomotul produs de ceea ce zbîrnîie; zbîr- nîială. (Atestat în forma zbîrnăire) Făcu să tacă zbîrnăirea adunăturilor de muște. MACEDONSKI, O. I 65. – Variantă: zbîrnăíre s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii; pl. zbârnâíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBÂRNÂÍRE s. v. bâzâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBÎRNÎIRE s. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
zbârnâire, zbârnâirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a zbârnâi; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Făcu să tacă zbîrnăirea adunăturilor de muște. MACEDONSKI, O. I 65. DLRLC
-
etimologie:
- zbârnâi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.