ZANA zane s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populara romaneasca intruchipare mai ales a bunatatzii shi frumusetzii careia i se atribuie puteri supranaturale shi darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeitza. Probabil lat. Diana.

zana sf [At: DOSOFTEI V. S. septembrie 18^r/1 / V: (ivp) zina (reg) zarna / Pl: ~ne shi (pop) zani / E: ml Diana] 13 (Inv) Zeitza (13). 4 Personaj fantastic feminin din basme imaginat k o femeie foarte frumoasa shi de obicei foarte buna cu puteri supranaturale shi cu darul nemuririi Si: (liv) fee (pop) maiastra craiasa (4). 5 (Ic) Zanazanelor Cea mai mare peste zane Si: craiasa (6). 6 (Reg; lpl) Iele. 7 (Reg) Ursitoare.

ZANA zane s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme inchipuit k o femeie frumoasa shi de obicei foarte buna cu puteri supranaturale shi cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeitza. Probabil lat. Diana.

ZANA zane s. f. 1. Personaj fantastic din basme inchipuit k o femeie foarte frumoasa cu puteri supranaturale. 2. Zeitza. Lat. Diana.

ZANA ~e f. 1) (in basme) Fiintza imaginara inchipuita k o femeie foarte frumoasa inzestrata cu puteri supranaturale shi cu influentza asupra destinelor oamenilor; fee. 2) fig. Femeie foarte frumoasa. [G.D. zanei] /< lat. Diana

zana f. V. zina.

zina sf vz zana

zina s.f. 1 (in mit. pop.) Personaj feminin inchipuit k o femeie tinara foarte frumoasa shi foarte buna cu puteri supranaturale shi cu darul nemuririi; fee. El incepu sa multzumeasca zinei (ISP.). ◊ Zina zinelor = craiasa zinelor. Zina maiastra v maiestru. ◊ Compar. Este frumoasa k o zina. 2 (inv.) Zeitza zeitate. • pl. e shi (pop.) zina s.f. /nm. pr. lat Dĭana(m).

ZÍNA zine s. f. 1. Personaj din basme inchipuit k o femeie foarte frumoasa cu puteri supranaturale de obicei binefacatoare care locuieshte in palate minunate din regiuni neumblate de oameni. Pun nor de aur lunecind A zinelor craiasa Venea cu parul riurind Riu galben de matasa. COSHBUC P. I 66. Ai trait shi tu in basme... Te credeai shi tu o zina SHashteptai k sa te fure vreun FatFrumos sa vina. VLAHUTZA O. A. I 33. SHi apoi se lasa lin k vintul: in ostrovul florilor La craiasa zinelor Minunea minunelor. CREANGA P. 221. Pe carareaabia umblata Printre iarba infocata Treceun mindru chip de zina Cuaratare fermecata SHi privirea blinda lina. EMINESCU L. P. 150. 2. Zeitza. Pe acei idoli oamenii i numeau zei shi zeitze ori zine; caci fiecare din zeii lor ishi avea zina lui de sotzie. ISPIRESCU U. 3. La aceste academii de shtiintzi a zinei Vineri Tot mai des se perindeaza shi din tineri in mai tineri. EMINESCU O. I 140.

zina f. 1. fecioara divina pururea tanara shi de o frumusetze orbitoare; zinele joaca un rol insemnat in basme (k feele in poveshtile din Occident): imbracate in alb iubitoare de cantece shi jocuri ele locuesc in palaturi maretze shi poarta nume diferite dupa cum traiesc in arbori (Fata din Dafin) sau in ape (Zina zinelor) pe muntzi shi pe campii (Arapushca); dar cea mai vestita dintr’insele e Ileana Cosanzeana zina cu parul de aur eroina basmelor noastre; 2. pl. Tr. alt nume dat Ielelor; 3. (Banat) nume de plante mitologice; carul zinelor arnica; ciurul zinelor turta; parul zinelor colilie; florile zinelor rachitan. [Lat. DIVINA maeastra].

zína f. pl. e (lat. Diana zeitza vinatoriĭ a luniĭ shi a farmecelor nocturne. V. zanatic). Zeitza femeĭe de o frumusetza divina in poveshtile poporuluĭ romanesc. (Paraliziĭle subite orĭ racelile orĭ intzepenelile le atribuĭe poporu tot unor zine care fac raŭ: ĭelele vintoasele shoĭmanele sh. a.).

zana s. f. g.d. art. zanei; pl. zane

zana s. f. g.d. art. zanei; pl. zane

zana zane.

ZANA s. (MITOL. POP.) (livr.) fee (pop.) craiasa (Maram.) saiastra. (~ din poveshti.)

ZANA s. v. zeitza.

ZINA s. (MITOL. POP.) (livr.) fee (pop.) craiasa (Maram.) saiastra. (~ din poveshti.)

zina s. v. ZEITZA.

zina (ne) s. f. Fee. Var. Mold. dzina. Mr. dzina megl. zǫna. Lat. Dĭāna (Pushcariu 1942; REW 2624; Tiktin; Densusianu GS II 312; Rosetti Mélanges 352) cf. alb. zanë logud. yana (Atzori 185; Wagner 124) v. it. v. prov. jana astur. xana (Menéndez Pidal Rom. XXIX 376) port. jā toate cu sensul din rom. Der. din lat. dĭvῑna (Densusianu Hlr. 102; Philippide Principii 138; Pascu I 80; Graur BL V 95) fara a fi imposibila nu se potriveshte cu celelalte rezultate rom. shi romanice; totushi nu trebuie inlaturata posibilitatea unei contaminari a ambelor cuvinte tzinind cont de prezentza lui zin s. m. (zeu) cuvint inv. care Tiktin il considera formatzie personala la Dosoftei shi a carui legatura cu mr. dzin „fiintza fantastica” nu a fost studiata (mr. poate fi oriental). Poate sar putea adauga la cuvintele romanice deja pomenite sp. adiano. Der. zanatic (var. zanatec) adj. (tzicnit scrintit trasnit) in loc de *zinatic der. k noptatic prostatic (Philippide Principii 148) sau direct din lat. dianātĭcus (Hasdeu; Philippide 1928; Pushcariu Jb. XI 65; Tagliavini Arch. Rom. 103; Serra Dacor. IX 170; cuvintul lat. apare in sec. V). Sinziene s. f. pl. (iele in mitologia populara; sarbatoarea Sf. Ioan Botezatorul din 24 iunie; dragaica Galium mollugo) cu var. mold. simziene simzenii sinzenii probabil este urmashul unui lat. sanctae Dĭānae cf. calabr. santu Diana cu formula de imprecatzie. Este posibil shi chiar probabil k sar fi produs o contaminare cu Sanctus Iohannes (Tiktin; Densusianu GS III 433; Tagliavini Arch. Rom. XII 18083; REW 7569N) cu atit mai mult cu cit aceasta sarbatoare este legata in toata mitologia europeana de obiceiuri folclorice shi credintze straine creshtinismului; dar numai aceasta expresie lat. nu ajunge pentru explicarea cuvintului rom. Formula sanctus dĭes Iohannis (Candrea GS III 428; Candrea) imaginata pentru a evita dificultatea fonetica nu convine deoarece in rom. neam ashtepta la sancta dĭes. Explicatzia bazata pe semis shi dĭvῑna (Philippide Principii 97) nu are aparentze de probabilitate.

zana zane (dzana) s.f. (mit.) Personaj fantastic din basmele populare romaneshti. In descantecele maramureshene se confunda adesea cu Sanzaienele (ielele): „So talnit cu marele / Cu tarele / Cu dzana / Cu presana” (Papahagi 1925: 286). ♦ (top.) Lacul Zanelor denumirea veche a lacului Bodi (BaiaSprie) de sub muntele Mogosha: „Un coltz frumos il reprezinta Lacul Zanelor (Bod) la o altitudine de 740 m. Se poate ajunge la acest lac frumos in timp de cateva ore pe un drum care duce de la canton pe serpentine shi pe poteci. Lacul are o lungime de 320 m shi o latzime de 240 m iar adancimea cea mai mare ajunge la 15 m. Ashezat in mijlocul muntzilor shi inconjurat de paduri ne ofera o privelishte pitoreasca” (Merutziu 1936: 35). Lat. Diana „zeitza vanatorii a lunii” (Scriban; Pushcariu Tiktin Densusianu Rosetti cf. DER; DLRM DEX MDA).

zana alba expr. (tox.) cocaina.

zana verde expr. (inv.) absint.