9 definiții pentru zăvelcuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.
zăvelcuță sf [At: BOLLIAC, O. 98 / V: (reg) zev~ / Pl: ~țe / E: zăvelcă + -uță] (Șhp) 1-2 Zăvelcă (1) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăvelcuță s.f. Dim. al lui zăvelcă. • pl. -e. /zăvelcă + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. Și suspinînd din suflet, ștergînd cu zăvelcuța Șiroaiele de lacrimi... îi șopti... BOLLIAC, O. 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zevelcuță sf vz zăvelcuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăvelcúță s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zăvelcuță, zăvelcuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui zăvelcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și suspinînd din suflet, ștergînd cu zăvelcuța Șiroaiele de lacrimi... îi șopti... BOLLIAC, O. 98. DLRLC
-
etimologie:
- Zăvelcă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09