VĂCĂRÍȚĂ, văcărite, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță.

văcăriță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / E: văcar + -iță] 1 Femeie care păzește (și îngrijește) vacile, ducându-le la păscut Si: văcăreasă (1). 2 (Orn) Codobatură-galbenă (Motacilla flava). 3 (Bot) Floarea (50)-călugărului (Vaccaria pyramidata). 4 (Bot) Odagaci (Saponaria officinalis).

văcăriță s.f. 1 Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. 2 (ornit.) Codobatură galbenă (Motacilla flava). 3 (bot.) Numele a două plante erbacee: a) floarea-călugărului (Vaccaria pyramidata); b) odagaci (Saponaria officinalis). • pl. -e. /văcar + -iță.

VĂCĂRÍȚĂ, văcărițe, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iță.

VĂCĂRÍȚĂ, văcărițe, s. f. Păzitoare de vaci.

VĂCĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care paște și îngrijește vacile. 2) Soție a văcarului. /văcar + suf. ~iță

văcar sm [At: PRAV. 12 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: ml vaccarius] 1 Persoană care păzește (și îngrijește) vacile, ducându-le la păscut Si: (reg) văcău. 2 (Îe) A se supăra ca ~ul pe sat A se supăra nejustificat pe cineva. 3 (Îe) A da măciuca în mâna ~ului A încredința conducerea unui om necruțător și prost. 4 (Art) Constelație din emisfera boreală situată în apropierea Carului Mare. 5 (Prc; art) Steaua Arcturus din constelația Văcarul (4). 6 (Îht; reg) Porcușor (Gobio kessleri și uranoscopus).

văcár m. (d. vacă, it. vaccajo, pv. vaquier, fr. vacher, sp. vaquero, pg. vaqueiro. D. rom. vine rut. vakar). Păzitor de vacĭ. A te supăra ca văcaru pe sat, a te supăra din senin și fără ca cel pe care te-aĭ supărat să știe că eștĭ supărat. – Fem. văcăreasă și -íță.

văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe

văcăríță s. f., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe

VĂCĂRÍȚĂ s. v. văcăreasă.

VĂCĂRÍȚĂ s. v. ciuin, codobatură, floarea-călugărului, odagaci, prundar, prundaș, săpunariță.

văcăriță s. v. CIUIN. CODOBATURĂ. FLOAREA-CĂLUGĂRULUI. ODAGACI. PRUNDAR. PRUNDAȘ. SĂPUNARIȚĂ.

VĂCĂRIȚA s. văcăreasă. (~ păzește vacile.)