8 definiții pentru vulturel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VULTURÉL, vulturei, s. m. (Rar) Vulturaș. – Vultur + suf. -el.
vulturel sm [At: DL / Pl: ~ei / E: vultur + -el] 1-2 (Șhp) Vulturaș (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VULTURÉL, vulturei, s. m. Vulturaș. – Vultur + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VULTURÉL, vulturei, s. m. Diminutiv al lui vultur. Vulturi, vultureii miei! Udați-mi mie limba. SBIERA, P. 95. Deprinde vulturelul să zboare în văzduh. NEGRUZZI, S. II 264. Căzînd vultureii cei micuți... cu cîtă bucurie i-au așteptat vulpea. ȚICHINDEAL, F. 3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vulturél (rar) s. m., pl. vulturéi, art. vulturéii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vulturél s. m., pl. vulturéi, art. vulturéii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VULTURÉL s. v. vulturaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VULTUREL s. (ORNIT.) vulturaș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vulturel, vultureisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui vultur. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vulturaș
- Vulturi, vultureii miei! Udați-mi mie limba. SBIERA, P. 95. DLRLC
- Deprinde vulturelul să zboare în văzduh. NEGRUZZI, S. II 264. DLRLC
- Căzînd vultureii cei micuți... cu cîtă bucurie i-au așteptat vulpea. ȚICHINDEAL, F. 3. DLRLC
-
etimologie:
- Vultur + sufix -el. DEX '98 DEX '09