VRAJMÁSH A vrajmashi e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Dushman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dushmanos invrajbit. ♦ Rau crud cainos hain. ♦ (Despre locuri vreme etc.) Primejdios potrivnic; cumplit grozav. [Var.: vrashmásh a s. m. shi f adj.] Cf. vrajba.

vrajmash ~a [At: (a. 1421) Ders / V: vrash~ / Pl: ~i ~e / E: ns cf vrajba] 1 smf Dushman (1). 2 smf Inamic (in razboi). 3 a Care manifesta dushmanie ostilitate Si: dushmanos ostil vrajmashesc (1). 4 a Care este adversar cuiva in razboi. 5 a (D. oameni) Rau. 6 a (D. oameni) Nemilos. 7 a (Pan) In care conditziile sunt nefavorabile sau nocive omului Si: periculos primejdios. 8 a (Pan; d. elemente fenomene din natura) Care se manifesta cu violentza impiedicand actziunea umana Si: cumplit grozav.

VRAJMÁSH A vrajmashi e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Dushman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dushmanos invrajbit. ♦ Rau crud cainos hain. ♦ (Despre locuri vreme etc.) Primejdios potrivnic; cumplit grozav. [Var.: vrashmásh a s. m. shi f. adj.] Cf. vrajba.

VRAJMÁSH¹ vrajmashi s. m. Dushman (1). Vrajmashii nu sint oameni sint trasnete sint fiare SHi sar alearga mushca de singe insetatzi. EFTIMIU I. 145. In Ion simtzea un vrajmash. REBREANU I. 57. Vrajmashii noshtri cei oneshti ne fac mai mult bine decit amicii fara onoare. BOLLIAC O. 258. ♦ (La sg. cu valoare de pl.) Adversar in razboi inamic. Oshtenii mergeau spre vrajmash pe drumuri care nu se vedeau k inspre un tzarm necunoscut. SADOVEANU O. VI 19. TZearai mica tzearai tare SHi vrajmashul spor nu are! ALECSANDRI P. III 213. Varianta: vrashmásh (EFTIMIU I. 42 SANDUALDEA U. P. 122 BELDICEANU P. 92) s. m.

VRAJMÁSH³ ~i m. 1) persoana care urashte pe cineva shi cauta sashi faca rau; dushman. 2) Fiecare dintre partzile beligerante implicate intrun conflict armat; dushman; inamic. /cf. vrajba

vrajmash a. shi m. dushman ostil. [Tras din vrajma].

vrajmásh a s. (d. vrajba). Dushman: vrajmash de moarte. K adj. e fals.

vrashmash ~a smf a vz vrajmash

VRASHMÁSH¹ s. m. v. vrajmash¹.

vrajmásh adj. m. s. m. pl. vrajmáshi; adj. f. s. f. vrajmásha pl. vrajmáshe

vrajmásh s. m. adj. m. pl. vrajmáshi; f. sg. vrajmásha art. vrajmásha g.d. art. vrajmáshei pl. vrajmáshe

vrajmash pl. vrajmashi f. vrajmasha pl. vrajmashe

vrajmash.

VRAJMÁSH s. adj. 1. s. adj. v. dushman. 2. adj. v. dushmanos.

VRAJMASH s. adj. 1. s. adj. adversar dushman inamic potrivnic (pop.) pizmash pizmuitor (inv. shi reg.) pizmatar pizmataretz (inv.) neamic neprieten nepriitor pirish sculator. (Un ~ de temut in lupta.) 2. adj. dushmanos inamic neprietenesc neprietenos ostil potrivnic (pop.) pizmash pizmuitor vrajmashesc (inv. shi reg.) pizmatar pizmataretz (reg.) vrajmashos (inv.) dushmanesc minios potrivitor. (O actziune ~.)

Vrajmash ≠ amic prieten