8 definiții pentru vorbușoară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VORBUȘOÁRĂ, vorbușoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -ușoară.
VORBUȘOÁRĂ, vorbușoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -ușoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vorbușoară sf [At: CARAGIALE, O. VII, 75 / Pl: ~re / E: vorbă + -ușoară] 1-6 (Rar; șhp) Vorbuliță (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vorbușoară s.f. (pop.) Vorbuliță. Dacă ți-a trecut mahmureala, spune-mi o vorbușoară bună (CAR.). • pl. -e. /vorbă + -ușoară.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VORBUȘOÁRĂ, vorbușoare, s. f. Vorbuliță. Scrie-mi o vorbușoară, cum stați din sănătate. CARAGIALE, O. VII 181.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vorbușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. vorbușoárei; pl. vorbușoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vorbușoáră s. f., g.-d. art. vorbușoárei; pl. vorbușoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VORBUȘOÁRĂ s. v. vorbuliță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VORBUȘOARĂ s. vorbuliță, (reg.) vorbuță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vorbușoară, vorbușoaresubstantiv feminin
-
- Scrie-mi o vorbușoară, cum stați din sănătate. CARAGIALE, O. VII 181. DLRLC
-
etimologie:
- Vorbă + sufix -ușoară. DEX '98 DEX '09