optziuni
  • info

9 definitzii pentru vorbulitza

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VORBULÍTZA vorbulitze s. f. Diminutiv al lui vorba; vorbushoara vorbishoara vorbutza. Vorba + suf. ulitza.

vorbulitza sf [At: PANN P.V. I 9/24 / Pl: ~tze / E: vorba + ulitza] 16 (SHhp) Vorba (13) (amabila) Si: (rar) vorbushoara (16) (pop) vorbitza (16) vorbishoara (16) (reg) vorbuleana (16) vorbutza (16). 7 (Ie) A pune o ~ A pune o vorba buna. 810 (Irn) Vorba (13) aspra mustratoare. 1112 (SHhp) Vorba (220) (elocventa).

vorbulitza s.f. Dim. al lui vorba; vorbishoara (pop.) vorbushoara vorbutza. Ai tai ce mai fac? Sanatoshi? mai intreba monarhul k sa nu plece fara o vorbulitza k lumea (E. BAR.). • pl. e. /vorba + ulitza.

VORBULÍTZA vorbulitze s. f. Diminutiv a lui vorba; vorbushoara vorbishoara vorbutza. Vorba + suf. ulitza.

VORBULÍTZA vorbulitze s. f. Diminutiv al lui vorba (1). Daca ma iei asha numi scotzi tu vorbulitza din gura. VLAHUTZA O. A. 427.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vorbulítza s. f. g.d. art. vorbulítzei; pl. vorbulítze

vorbulítza s. f. g.d. art. vorbulítzei; pl. vorbulítze

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VORBULÍTZA s. vorbushoara (reg.) vorbutza.

VORBULITZA s. vorbushoara (reg.) vorbutza.

Intrare: vorbulitza
vorbulitza substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbulitza
  • vorbulitza
plural
  • vorbulitze
  • vorbulitzele
genitiv-dativ singular
  • vorbulitze
  • vorbulitzei
plural
  • vorbulitze
  • vorbulitzelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vorbulitza, vorbulitzesubstantiv feminin

etimologie:
  • Vorba + sufix ulitza. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.