CONVÓLVULUS s. m. plantă erbacee perenă, cu tulpina târâtoare sau agățătoare, lungă și cu flori albe; volbură, rochița-rândunicii. (<fr., lat. convolvulus)

volbură sf [At: ? / V: ~bore, vorb~, (reg) bolboră, bo~, borb~, holboră, ho~, holbure, horb~, ol~, vălvu~, ~boră, ~lvo~, ~lvu~, (nob) val~, valvu~ / Pl: ~i, ~oare / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: ml *volvula (<volvere)] 1 Vârtej (1) de apă. 2 Vâltoare (1). 3 Agitație violentă și zgomotoasă a apei Si: (îrg) vifor (3). 4-5 Vârtej (3-4) de vânt. 6-7 (Pex) Furtună (4-5). 8 (Reg) Flacără mare. 9 (Șîc ~-de-câmp, ~-mică) Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare, cu tulpina subțire, cu frunze ovale, cu florile albe sau roz, având corola în formă de pâlnie Si: adormițele, poala-Maicii-Domnului, poala-rândunicii, rochița-rândunicii (Convolvulus arvensis). 10 (Șîs ~-de-Cantabria) Planta Convolvulus cantabrica. 11 (Bot) Zorele-pitice (Convolvulus tricolor). 12 Planta Convolvulus persicus. 13 (Bot; șîc ~-de-garduri, ~-mare, ~-urcătoare) Cupa-vacii (Calystegia sepium). 14 (Bot; șîc ~-de-pădure, ~-sălbatică) Planta Calystegia silvatica. 15 (Bot) Zorele-bătute (Calystegia pubiscens). 16 (Bot; șîc ~-păroasă) Zorele (Ipomaea purpurea). 17 Planta Pharbitis hederacea. 18 (Bot) Hrișcă-deasă (Bildesdykia convolvulus).

VÓLBURĂ, volburi, s. f. I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; p. ext. furtună. ♦ Trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare. ♦ Fig. Tulburare, învălmășeală; gălăgie. 2. Vârtej de apă; vâltoare, bulboană. II. Plantă erbacee cu tulpina subțire, târâtoare sau agățătoare, cu flori albe sau roz, având corola în formă de pâlnie; rochița-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, adormițele (Convolvulus arvensis). [Var.: hólbură, bólbură s. f.] – Lat. *volvula (< volvere).

ROCHÍȚĂ s. 1. (reg.) rochioară. 2. (BOT.) rochița-rândunelei (Convolvulus arvensis) = volbură, rochița-rândunicii, (pop.) poponeț, (reg.) cămașa-lui-Dumnezeu, cămașa-Maicii-Domnului, poala-Maicii-Domnului, poala-rândunicii, rochia-rândunelei, rochița-păsăricii, rochița-păsăruicii, (prin Munt. și Olt.) răcorele (pl.); rochița-rândunicii (Convolvulus arvensis) = volbură, rochița-rândunelei, (pop.) poponeț, (reg.) cămașa-lui-Dumnezeu, cămașa-Maicii-Domnului, poala-Maicii-Domnului, poala-rândunicii, rochia-rândunelei, rochița-păsăricii, rochița-păsăruicii, (prin Munt. și Olt.) răcorele (pl.).

VÓLBURĂ s. I. v. bulboană. II. (BOT.) 1. (Convolvulus arvensis) rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, (pop.) poponeț, (reg.) cămașa-lui-Dumnezeu, cămașa-Maicii-Domnului, poala-rândunicii, rochia-rândunelei, rochița-păsăricii, rochița-păsăruicii, (prin Munt. și Olt.) răcorele (pl.). 2. volbură mare (Convolvulus sepium și silvaticus) = (reg.) cupa-vacii.

CONVOLVULUS L., ZORELE PITICE, VOLBURĂ, fam. Convolvulaceae. Gen originar din regiunile temperate și subtropicale, peste cca 150 specii, plante erbacee, mar puțin, subfrutescente pînă la mici arbuști, unele erecte, altele volubile sau repente, înalte de 40-50 cm. Flori, (caliciul liber, ovar 2-locular, stigmat cu lobi cilindric-cuneați) infundibuliforme, viu colorate. Plante rustice, cu înflorire (vara) bogată.