6 definiții pentru voinicuț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOINICÚȚ, -Ă, voinicuți, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui voinic. – Voinic + suf. -uț.
VOINICÚȚ, -Ă, voinicuți, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui voinic. – Voinic + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
voinicuț, ~ă [At: ISPIRESCU, I. 138 / V: (reg) von~ / Pl: ~i, ~e / E: voinic + -uț] 1-2 sm (Hip) Voinic (4-5). 3-6 a Voinicel (5-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voinicuț, -ă s.m., s.f. Dim. al lui voinic. Voinicuțul de George unde zmuci odată sabia din pămînt. • pl. -i, -e. /voinic + -uț.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOINICÚȚ, voinicuți, s. m. Voinicel (I 1). Voinicuțul de Gheorghe, unde smuci odată sabia din pămînt și mai iute decît ai gîndi o aduse și tăie în două scorpia. ISPIRESCU, L. 139. ◊ (Adjectival) Un copil voinicuț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
voinicúț s. m., pl. voinicúți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
voinicúț s. m., pl. voinicúți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
voinicuț, voinicuțisubstantiv masculin voinicuță, voinicuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui voinic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: voinicel
- Voinicuțul de Gheorghe, unde smuci odată sabia din pămînt și mai iute decît ai gîndi o aduse și tăie în două scorpia. ISPIRESCU, L. 139. DLRLC
- Un copil voinicuț. DLRLC
-
etimologie:
- Voinic + sufix -uț. DEX '98 DEX '09