2 definiții pentru voceratrice
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
voceratrice sf [At: SADOVEANU, O. XIII, 969 / Pl: ? / E: fr voceratrice] (Rar) Bocitoare (6).
VOCERATRÍCE s. f. (în Corsica) bocitoare. (< fr. voceratrice)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: voceratrice
voceratrice substantiv feminin
| substantiv feminin (F104) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||