VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețele, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). – Vânăt + suf. -ea, -ică.

vinețele sfp [At: PELIMON, I. 74/29 / E: vine (pll vână) + -ele] 1-2 (Înv; șhp) Vine (57) (subțiri).

vinețică [At: ALECSANDRI, P. P. 271 / V: (înv) vân~ / Pl: ~țele / E: vânăt + -ică] 1-2 af (Pop; șhp) (Cam) vânăt (1). 3 af (Pop) De o culoare care se apropie de vânăt (1). 4 af (Pop) Care bate în vânăt (1). 5 sf (Reg) Culoare vânătă. 6 sf (Mpl; îc) ~-de-câmp Vinețea (14). 7 sf (Bot) Vineriță (1) (Ajuga reptans). 8 sf (Bot; reg) Suliman (Ajuga genevensis). 9 sf (Bot; reg) Hulubiță (Russula aurata). 10 sf (Bot; reg) Pâinișoară (Russula integra). 11 sf (Bot; îc) ~-cu-lapte Vinețea (27) (Lactarius volemus).

vinețică s.f. (bot.) 1 vineriță (Ajuga reptans). 2 Nume dat mai multor specii de ciuperci (comestibile) din familia agaricaceelor (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă, din familia agaricaceelor, cu pălărie cărnoasă, roșcată-aurie sau brună-portocalie, care crește în pădurile de fag și de brad și conține un suc lăptos, dulce (Lactarius volenus). • pl. -ele. /vînăt + -ică.

VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețéle, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). – Vânăt + suf. -ea, -ică.

VINEȚEÁ, vinețele, s. f. (Bot.) Albăstrea. Iar v-ați uscat? întrebă el pe o tufă de crăițe ori pe una din vinețele, cu glas mișcat. HOGAȘ, H. 20. Taci, mireasă, nu mai plînge, Că la maică-ta te-i duce, Cînd o face plopul pere Și tînjala vinețele. MARIAN, NU. 709. Foaie verde vinețea, Cînd de ziuă se crăpa. Cu ciobani se pomenea. TEODORESCU, P. P. 674.

VINEȚÍCĂ, vinețele, s. f. (Bot.) 1. Numele mai multor ciuperci (dintre care unele comestibile) din aceeași familie, cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). 2. Vineriță.

vinețea f. pl. Bot. Tr. albăstriță.

vinețeá (albăstriță) s. f., art. vinețeáua, g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle, art. vinețélele

vinețícă (vineriță, ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle, art. vinețélele

vinețeá (albăstriță) s. f., art. vinețeáua, g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle

vinețícă (vineriță, ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle

VINEȚEÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

VINEȚÉLE s. pl. v. săpunele, scânteiuță.

VINEȚEA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

vinețele s. pl. v. SĂPUNELE. SCÎNTEIUȚĂ.

CENTAUREA L., ALBĂSTRELE, VINEȚELE, fam. Comvositae. Gen originar din nordul Africii, Asia, America și Europa, peste 350 specii, majoritatea vivace și numai cîteva anuale, plante erbacee cu tulpini ramificate (cca 0,15-1 m înălțime). înflorește vara. Calatidii multiflore (albastre, roșii, albe, liliachii, violete, purpurii, mov, carmin, roz, unele cu miros plăcut) în vîrful tulpinilor, solitare. Frunze liniar-lanceolate.