VIN, (2) vinuri, s. n. Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri sau p. gener. prin fermentarea mustului, altor fructe. 2. Sortiment din această băutură. – Lat. vinum.

vin sn [At: PSALT. HUR. 58^r/10 / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: ml vinum] 1 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de struguri Si: (îrg) viniță¹ (1), (arg) mol⁶, molan², molete³, motorină. 2 Cantitate determinată de vin (1) Si: (îrg) viniță¹ (2), (arg) mol⁶, molan², molete³, motorină. 3 (Trs; îs) ~ acru Oțet preparat din vin. 4 (Ban; îs) ~ prăfript Țuică făcută din vin. 5 (Olt; mai ales d. copiii mici; îe) A vărsa ~ul mărtanului A plânge. 6 (Reg; îe) A-i ieși (cuiva) ~ul în nas A fi bețiv. 7 (Pfm; îe) A (i) se sui (sau a i se urca cuiva) ~ul la (sau în) cap A se ameți de băutură. 8 (Trs; îe) A lua drumul ~ului A cădea în patima beției. 9 (Rar; îe) A pune (sau a-și turna) apă în ~ A-și tempera pornirile. 10 (Reg; îe) A bea ~ de unde cântă broasca A bea apă. 11 (Mol; îls) ~ călcat de broaște Apă (1). 12 (Îvr; fig) Beție (1). 13 (Lpl) Varietăți de vin (1). 14 (Bis; spc) Element esențial, împreună cu pâinea, pentru săvârșirea tainei sfintei euharistii. 15 (Pex; udp „de”, care indică felul) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului (îndulcit) de mere, de pere, de prune etc. sau a sucului² (îndulcit) extras din trestia-de-zahăr, din cocotier etc. 16 (Med; pex; urmat de determinări care indică felul) Preparat medicinal lichid rezultat prin dizolvarea în vin (1) a unor substanțe medicamentoase sau prin macerarea în vin a unor plante medicinale. 17 (Bot; înv) Viță² de vie¹ (Vitis vinifera). 18 (Înv) Plantație de vie¹ (1). 19 (Trs) ~ sălbatic Viță de Canada (Parthenocissus quinquefolia).

vin s.n. 1 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de struguri. ◊ Expr. = A lua drumul vinului = a cădea în patima beției. A i se sui cuiva vinul la (ori în) cap v. sui. A trage vinul de pe drojdie v. trage. ♦ Cantitate determinată din această băutură. A băut tot vinul din pahar. ♦ Recipient care conține această băutură. A pus vinul pe masă. ♦ Fig. (înv.) Beție, chef. 2 (bis.) Unul dintre cele două elementele esențiale (împreună cu pîinea) pentru săvîrșirea tainei sfintei euharistii, simbolizînd sîngele lui Hristos. 3 Ext. (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de” care indică felul) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere, de pere etc. 4 Ext. (med.) Preparat medicinal lichid rezultat prin dizolvarea în vin a unor substanțe medicamentoase. ◊ Spirt de vin v. spirt. • pl. -uri. /lat. vīnum.

VIN, vinuri, s. n. Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri sau, p. gener. prin fermentarea mustului altor fructe. – Din lat. vinum.

VIN, (2) vinuri, s. n. 1. Băutură alcoolică rezultată din fermentarea mustului de struguri. Rău e să nu bei. Și mai rău e să bei vin prost după ce ai băut vin bun. SADOVEANU, Z. C. 50. Jupînul Dumitru își lăuda mereu vinul cel nou. BUJOR, S. 99. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea, Iar Agnița Crîșmărița n-are vin să le mai dea! IOSIF, P. 63. Mă închin la cinstita fața voastră ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin. CREANGĂ, P. 255. 2. (La pl.) Varietăți, soiuri, specialități de vin (1). Masa era totdeauna întinsă, vinurile bune curgeau din belșug. SADOVEANU, E. 174. 3. Băutură alcoolică obținută din fermentarea altor fructe decît strugurii. Vin de mere.

VIN ~uri n. 1) Băutură alcoolică, obținută prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe). ~ vechi. ~ sec. 2) la pl. Varietăți de astfel de băutură. /<lat. vinum

vin n. 1. lichid alcoolic obținut prin fermentarea mustului din struguri: vin alb, vin negru; 2. orice preparațiune farmaceutică tăcută cu vin și cu alte substanțe: vin de chinină; 3. orice licher fermentat și spirtos tras din vegetale: vin de palmier. [Lat. VINUM].

1) vin n., pl. urĭ (lat. vinum, rudă cu vgr. oînos; it. sp. vino, pv. cat. vi, fr. vin, pg vinho. D. lat. vine germ. wein și vsl. vino). O băutură îmbătătoare care se scoate din poamă storcînd-o (saŭ și din alte fructe) și care se numește maĭ întîĭ must, ĭar după fermentare vin: vin alb, vin roș (vin negru, adică „roș închis”). Medicament cu vin: vin de chinchină. Fig. A-țĭ turna apă în vin, a te modera, a nu maĭ fi așa de pornit.

vini¹ vt [At: CANTACUZINO, A. 86^r/12 / Pzi: ~nesc / E: vină] (Îvr; c. i. oameni) A învinui.

vinărie s.f. Pivniță în care se păstrează (și se vinde) vinul; depozit de vin; vinărit. • pl. -ii. g.-d. -iei. /vin + -ărie.

vin s. n., (sorturi) pl. vínuri

vin s. n., (sorturi) pl. vínuri

VIN s. (arg.) mol, molan, molete, motorină.

VIN s. (arg.) mol, molan, molete, motorină.

vin (-nuri), s. n. – Băutură alcoolică obținută din fermentarea mustului. – Mr. vin, megl. vin, istr. vir. Lat. vῑnum (Pușcariu 1886; REW 9356); cf. it., sp. vino, prov., cat. vi, fr. vin, port. vinho. – Der. vinărici, s. m. (podgorean, viticultor; s. n., impozit pe vin); vinăricer, s. m. (cel care strîngea impozitul pe vin); vinărit, s. n. (impozit pe vin); vinărie, s. f. (bodegă); vinariță, s. f. (plantă, Asperula odorata); vinaț, s. n. (vin), probabil din lat. vῑnācĕus (REW 9337); vinicer (var. vinițel), s. n. (septembrie), probabil der. interior (după Tiktin și Candrea, din sl. vinicije „vie”); vinimeriu, s. m. (septembrie), cuvînt rar, pe care Bogrea, Dacor., III, 739, îl deriva din lat. vindĕmĭārius; vinos, adj. (ca vinul); vinars, s. n. (Trans., țuică), comp. ca germ. Branntwein; vinărsar, s. m. (producător de țuică); vinărsărie, s. f. (distilerie sau prăvălie de țuică). – Din rom. provine bg. vinerič (Capidan, Raporturile, 224).

vin, vinuri s. n. Băutură obținută prin fermentarea mustului de struguri. ♦ Element esențial, împreună cu pâinea, la săvârșirea tainei sfintei Euharistii. – Din lat. vinus.

BONUM VINUM LAETIFICAT COR HOMINIS (lat.) vinul bun înveselește inima omului – „Eclesiatul”, 40, 20.

IN VINO VERITAS (lat.) adevărul este în vin – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, 14, 141. După câteva pahare de vin, omul, devenit expansiv, este mai puțin discret ca de obicei, și-și dezvăluie gânduri (adevăruri) pe care nu are curajul să le spună când este treaz.

VIN bobiță, boharcă, bolearcă, buleoarcă, căpșunică, ceai, corăbioară, flanelă, mol, molan, molete, șpriț, șprițache, șprițan, șprițeanu, șprițescu, șprițuleanu, tulburel, vinuleanu.