opțiuni
  • info

12 definiții pentru viețuitor

din care

Explicative DEX

VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.

VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.

viețuitor, ~oare [At: PSALT. 108 / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: viețui + -tor] 1 a (Îvp) Care este în viață. 2 a (Îvp) Care există pe lume. 3 sm (Bis; îvr) Cel care a dobândit viața veșnică. 4 sm (Bis; determinat prin „în vecii veacului”) Dumnezeu (1). 5 sf, (înv) sm Vietate (1). 6-7 smf, a (Înv) (Ființă) care își duce viața într-un anumit fel Si: (îvr) viatnic1. 8-9 smf, a (Asr) (Ființă) care își duce viața într-un anumit loc. 10 a (Înv) Care dăinuiește (1). 11 a (Blg; rar) Dotat cu viață (65). 12 a (Blg; rar) Organizat. 13-16 a (Înv) Vital (1-4). 17 a (Înv) Care dă viață (1). 18 a (Înv) Care însuflețește.

viețuitor, -oare adj. (înv., pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (subst. f.) Vietate, ființă. Toate viețuitoarele se îndreptau către palat. ◊ Scara viețuitoarelor v. scară. ◊ sil. -țu-i-. pl. -ori, -oare. /viețui + -tor.

VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. Care viețuiește, trăiește, este în viață; viu. Dacă materia este supusă... evoluțiunii, cu atît mai mult celtda, ca ți ființele viețuitoare pe care le constituie. MARINESCU, P. A. 57. Spiritul omului viețuitor nu se conduce de clasificările noastre. GHEREA, ST. CR. II 250. Șiretenia... este proprie tuturor ființelor viețuitoare. BOLINTINEANU, O. 299. ♦ (Substantivat, mai ales f. pl.) Ființă; vietate. Felurite soiuri de viețuitoare trăiesc... pe puntea șlepului de fier. BART, E. 330. Privazul îngust al ușii se umplu cu un fel de dihanie, căreia cu greu i-ai fi putut hotărî un loc pe scara lungă a viețuitoarelor. HOGAȘ, M. N. 82. Fiecare viețuitor răspunde într-un fel ori într-altul la dureri, la lovituri. GHEREA, ST. CR. III 30.

VIEȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care viețuiește; aflat în viață; trăitor; viu. /a viețui + suf. ~tor

viețuitor a. și m. care viețuește.

vĭețuitór, -oáre adj. Care vĭețuĭește. S. f. Ființă, animal: vĭețuitoarele lumiĭ.

Ortografice DOOM

!viețuitor (înv., pop.) (desp. vie-țu-i-) adj. m., pl. viețuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. viețuitoare

viețuitór (înv., pop.) (vie-țu-i-) adj. m., pl. viețuitóri; f. sg. și pl. viețuitoáre

viețuitór adj. m. (sil. vie-), pl. viețuitóri; f. sg. și pl. viețuitoáre

Relaționale

VIEȚUITÓR adj. v. viu.

viețuitor adj. v. VIU.

Intrare: viețuitor
viețuitor adjectiv
  • silabație: vie-țu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viețuitor
  • viețuitorul
  • viețuitoru‑
  • viețuitoare
  • viețuitoarea
plural
  • viețuitori
  • viețuitorii
  • viețuitoare
  • viețuitoarele
genitiv-dativ singular
  • viețuitor
  • viețuitorului
  • viețuitoare
  • viețuitoarei
plural
  • viețuitori
  • viețuitorilor
  • viețuitoare
  • viețuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viețuitor, viețuitoareadjectiv

  • 1. învechit popular Care viețuiește; (care este) în viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: trăitor viu
    • format_quote Dacă materia este supusă... evoluțiunii, cu atît mai mult celula, ca și ființele viețuitoare pe care le constituie. MARINESCU, P. A. 57. DLRLC
    • format_quote Spiritul omului viețuitor nu se conduce de clasificările noastre. GHEREA, ST. CR. II 250. DLRLC
    • format_quote Șiretenia... este proprie tuturor ființelor viețuitoare. BOLINTINEANU, O. 299. DLRLC
etimologie:
  • Viețui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.