8 definiții pentru viermuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIERMULÉȚ, viermuleți, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -uleț.
VIERMULÉȚ, viermuleți, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
viermuleț sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: vierme + -uleț] 1-4 (Șhp) Viermișor (1-4). 5 (Trs) Larva albinei (Apis mellifica). 3 (Ent; Trs) Licurici (Lampyris noctiluca).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viermuleț s.m. Viermișor. • pl. -i. /vierme + -uleț.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIERMULÉȚ, (rar) viermuleți, s. m. Viermușor. Cucul îi răspunse: mănînc furnici și de multe ori, de multe fealiuri de viermuleți. ȚICHINDEAL, F. 339.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
viermuléț (vier-) s. m., pl. viermuléți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
viermuléț s. m., pl. viermuléți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VIERMULÉȚ s. v. viermișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VIERMULEȚ s. (ENTOM.) viermișor, viermușor, (rar) viermuș, viermuț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: vier-
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
viermuleț, viermulețisubstantiv masculin
- 1. Viermișor, viermuș, viermușor, viermuț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cucul îi răspunse: mănînc furnici și de multe ori, de multe fealiuri de viermuleți. ȚICHINDEAL, F. 339. DLRLC
-
etimologie:
- Vierme + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09