via¹ pp [At: ENC. ROM. / E: fr via, ger via] 1 (Indică o rută², un itinerar) Pe direcția. 2 (Indică o rută², un itinerar) (Trecând) prin. 3 (Pex) Prin intermediul (cuiva sau a ceva).

via² sf [At: BOJINCĂ, A. II, 163/7 / E: lat via] 1 (În antichitatea romană) Drum pavat în interiorul unei localități. 2 (În antichitatea romană) Cale de comunicație principală, special amenajată, care lega două localități sau două provincii. 3 (Ltî) Mijloc de a acționa.

via¹ prep. (indică o rută, un itinerar) Pe drumul, pe direcția, pe ruta; (trecînd) prin... ♦ Ext. Prin intermediul (cuiva sau a ceva). S-a adresat instanței via – comisia de judecată (PER.). • /<fr., germ. via.

VÍA¹ prep. (Numai în fraze indicînd o rută, un itinerar) Pe drumul, pe direcția; (trecînd) prin... Cluj-București via Sibiu.

VIA prep. Pe drumul, în direcția. // s.f. (Tehn.; în forma vie) Drum, rută. [< lat., fr., it. via].

VÍA¹ I. s. f. drum pavat, destinat circulației interne, la romani. II. prep. pe drumul, pe ruta, prin... (< fr., lat. via)

via prep. prin, direcțiune de cale ferată: via Ițcani. [Lat. abl. via].

*vía adv. (lat. viâ, ablativu din via, cale, drum, adică „pe drumu, pin, pe la”). Pin, pe la (în călătoriĭ): Bucureștĭ-Ĭașĭ via Vasluĭ (Bucureștĭ-Ĭașĭ pe la Vasluĭ).

vía¹ prep.

vía prep.

VÍA prep. prin. (București – Craiova ~ Roșiori de Vede.)

VIA prep. prin. (București – Craiova ~ Roșiori de Vede.)