VESTIMENTÁȚIE s. f. îmbrăcăminte. – Vestmânt + suf. -ație (după it. vestimenta).

vestimentație sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: vestimentar] 1 Îmbrăcăminte. 2 Mod de a se îmbrăca.

vestimentație s.f. Îmbrăcăminte. • pl. -ii. g.-d. -iei. /vestmînt + -ație.

VESTIMENTÁȚIE s. f. Îmbrăcăminte. – Vestmânt + suf. -ație (după it. vestimenta).

VESTIMENTÁȚIE s.f. Îmbrăcăminte. [Cf. it. vestimenta].

VESTIMENTÁȚIE s. f. îmbrăcăminte. (după it. vestimentà)

VESTIMENTÁȚIE f. Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; veșminte; îmbrăcăminte. [G.-D. vestimentației] /Din vestimentar

!vestimentație (desp. -ți-e) s. f., art. vestimentația (desp. -ți-a), g.-d. art. vestimentației; pl. vestimentații, art. vestimentațiile (desp. -ți-i-)

vestimentáție (-ți-e) s. f., art. vestimentáția (-ți-a), g.-d. vestimentáții, art. vestimentáției

vestimentáție s. f. (sil. -ți-e), art. vestimentáția (sil. -ți-a), g.-d. vestimentáții, art. vestimentáției; pl. vestimentáții

VESTIMENTÁȚIE s. îmbrăcăminte. (O ~ sumară.)

VESTIMENTAȚIE s. îmbrăcăminte. (O ~ sumară.)