veshmant sn [At: PSALT. HUR. 17^v/9 / V: vestm~ (rar) ~shtm~ (Pl shi: inv ~uri) (inv) ~ment vestment (reg) vesm~ (Pl shi: vesmanturi) vism~ vosh~ / Pl: ~minte (irg) ~uri (inv) ~mente / E: ml vestimentum] 1 Obict de imbracaminte Si: (inv) vestiment (1). 2 (Mpl) Totalitatea obiectelor care formeaza imbracamintea unei persoane (1). 3 (Rar; ie) A se imbraca cu ~ul lui Hristos A se calugari. 4 (Mpl) Odajdii. 5 (Mpl; urmat de determinari care arata felul) Imbracaminte caracteristica unui popor unei regiuni unei epoci etc. Si: costum (1) port². 6 (Arg) Redingota. 7 (Fig) Ceea ce protejeaza (k un obiect de imbracaminte). 8 (Fig) Aspect exterior. 9 (Fig) Aparentza (4).

VESHMANT ~ínte n. pop. 1) Obiect de imbracaminte; haina; strai. 2) la pl. Totalitate de piese vestimentare care acopera corpul omului; imbracaminte; vestimentatzie. /<lat. vestimentum

veshmant n. 1. haina; fig. cuvantul e veshmantul cugetarii; 2. pl. odajdii. [Lat. VESTIMENTUM].

VESTMANT s. n. v. veshmant.

vesmant sn vz veshmant

vestmant sn vz veshmant

veshtmant sn vz veshmant

vesmint s.n. v. veshmint.

vestmint s.n. v. veshmint.

veshmint s.n. 1 Nume generic pentru un obiect de imbracaminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formeaza imbracamintea unei persoane. Avea veshmintele murdare ochii inroshitzi shi privirea crunta. ◊ Expr. A imbraca (sau a se imbraca cu) veshmintul lui Hristos = a se calugari. ◊ Compar. Norii se intind k un veshmint (ALEX.). ◊ Analog. Muntele... se infatzisheaza in stralucitui veshmint de brazi (IORGA). ♦ Spec. (bis.; la pl.) Odajdii. 2 Fig. Ceea ce acopera inveleshte protejeaza etc. (k un veshmint); aspect manifestare exterioara; (ceea ce este) aparentza. Veshmintul prestigios al artei (OPR.). • pl. inte (inv. reg.) uri. shi veshtmint vestmint vesmint s. n. /lat. vestīmentum.

VESTMANT s. n. v. veshmant.

VESMÍNT s. n. v. veshmint.

VESHMÍNT veshminte s. n. Orice obiect de imbracaminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formeaza imbracamintea cuiva. Calcind peste cioburi de sticla tinichele shi resturi de veshminte. ARDELEANU D. 177. Stralucitelei veshminte le arunca el de groaza. ALEXANDRESCU M. 22. Binei sta mindrei gatata Cu veshminte de la shatra. JARNÍKBIRSEANU D. 424. ◊ Fig. Muntzii care inconjurau Azuga purtau veshmintul verde sau alb. PAS L. II 156. Cerul shia schimbat veshmintul. Ploaia parca sta sanceapa. TOPIRCEANU B. 20. Variante: veshtmint (SADOVEANU O. III 216 EMINESCU O. I 226 ALEXANDRESCU P. 135) vestmint (C. PETRESCU C. V. 238 COSHBUC P. I 112 CARAGIALE O. III 92) vesmint (DUMITRIU N. 6) s. n.

VESHTMÍNT s. n. V. vesmint.

VESHTMÍNT s. n. v. veshmint.

veshmínt n. pl. inte vechĭ shi urĭ (lat. vestimentum supt infl. vechĭuluĭ invasc a inveshte a imbraca). Vechĭ. Haĭna. Azĭ. Haĭna preutzeasca in oficiŭ (odajdiĭ). Fig. Zapada e veshmintu ĭerniĭ frunza a veshmintu codruluĭ. Vechĭ shi va.

veshmant s. n. pl. veshmínte

veshmant s. n. pl. veshmínte

veshmant minte.

veshmint

VESHMANT s. 1. v. haina. 2. (BIS.; la pl.) odajdii (pl.) (inv.) ornate (pl.). (Preotul sa imbracat in ~inte.)

VESHMINT s. 1. haina imbracaminte strai (pop. shi fam.) buleandra tzoala (reg.) rufa (Transilv. shi Maram.) halub (depr.) hantza. (Era fara ~ pe trup.) 2. (BIS.; la pl.) odajdii (pl.) (inv.) ornate (pl.). (Preotul sa imbracat in ~.)

veshmint (mínte) s. n. Imbracaminte odajdii. Var. veshtmint vestmint. Mr. visminte veshtemintu megl. vishmint. Lat. vestῑmentum (Pushcariu 1878; REW 9281) cf. it. vestimento prov. vestiment fr. vêtement cat. sp. port. vestimenta. Prezentza lui sh se datoreaza probabil unei faze intermediare *veshtimint (dupa Pushcariu unei contaminari cu inveshte). Der. vesh(t)mintarie s. f. (odaie sau dulap pentru odajdii in biserici); invesh(t)minta vb. (a imbraca).