9 definiții pentru verișcan
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și f. (Pop. și fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. – Văr + suf. -ișcan.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și f. (Pop. și fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. – Văr + suf. -ișcan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
verișcan, ~ă [At: ASACHI, S. L. II, 313 / Pl: ~i, ~e / E: văr + -ișcan] 1-2 smf (Reg; șhp) Văr (1-2). 3 sm (Pfm; la vocativ) Termen de adresare către o persoană de sex masculin care marchează un raport de egalitate între vorbitori sau care exprimă o atitudine condescendentă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verișcan, -ă s.m., s.f. (pop.; fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. • pl. -i, -e. /văr + -ișcan.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și f. (Familiar, mai ales la vocativ, m.) Văr (2). Pre legea mea... nu înțeleg nimica, verișcane. DELAVRANCEA, O. II 263. Bună ziua, verișcane. Ian spune-mi, mă rog, n-ai flămînzit aici de ieri? SBIERA, P. 285. Așa o fi, verișcane; dară mie pare că tot nu-mi vine a crede. ISPIRESCU, L. 257.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verișcán, -ă s. Fam. Epitet prietenos îld. văr.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
verișcán (pop., fam.) s. m., pl. verișcáni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verișcán s. m., pl. verișcáni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VERIȘCÁN s. v. văr, verișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verișcan s. v. VĂR. VERIȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verișcan, verișcanisubstantiv masculin verișcană, verișcanesubstantiv feminin
-
- Pre legea mea... nu înțeleg nimica, verișcane. DELAVRANCEA, O. II 263. DLRLC
- Bună ziua, verișcane. Ian spune-mi, mă rog, n-ai flămînzit aici de ieri? SBIERA, P. 285. DLRLC
- Așa o fi, verișcane; dară mie pare că tot nu-mi vine a crede. ISPIRESCU, L. 257. DLRLC
-
etimologie:
- Văr + sufix -ișcan. DEX '98 DEX '09