9 definiții pentru veriguță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VERIGÚȚĂ, veriguțe, s. f. Diminutiv al lui verigă; verigea. – Verigă + suf. -uță.
VERIGÚȚĂ, veriguțe, s. f. Diminutiv al lui verigă; verigea. – Verigă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
veriguță sf [At: BIBLIA (1688), 5431/25 / V: (pop) ~rgu~ / Pl: ~țe / E: verigă + -uță] 1-2 (Trs; Mol; șhp) Verigă (10) (mică). 3-4 (Șhp) Verigă (9) (mică). 5 (Pop) Verighetă (1). 6 (Trs) Cununiță din coajă de copac sau din nuiele (acoperită cu bumbac colorat) cu care, printr-un ritual care are loc în seara de Sfântul Vasile, fetele își află ursita. 7 (Trs; pex) Ritual în care se folosește veriguța (6). 8 (Reg) Inel de metal folosit ca obiect de podoabă la îmbrăcămintea țărănească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veriguță s.f. Dim. al lui verigă; (pop.) verigea. • pl. -e. /verigă + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERIGÚȚĂ, veriguțe, s. f. Diminutiv al lui verigă. La ferestre spînzurau niște perdele... aninate în niște veriguțe ce se înșirau pe o vargă de fier. GANE, N. II 160.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verigúță f., pl. e. Verigă mică. Inel de logodnă (numit ob., dar vulgar) verighetă, pl. e (Rebr. 195).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
verigúță s. f., g.-d. art. verigúței; pl. verigúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verigúță s. f., g.-d. art. verigúței; pl. verigúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VERIGÚȚĂ s. (rar) verigea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERIGUȚĂ s. (rar) verigea.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
veriguță, veriguțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui verigă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: verigea
- La ferestre spînzurau niște perdele... aninate în niște veriguțe ce se înșirau pe o vargă de fier. GANE, N. II 160. DLRLC
-
etimologie:
- Verigă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09