24 de definiții pentru Rhamnus (gen de plante)
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (7)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
verigar sm [At: COTEANU, PL. 17 / V: ~iu / Pl: ~i / E: verigă + -ar] 1 Specie de arbust sălbatic cu flori mici galbene-verzui, cu fructele cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative, care crește prin tufișuri și prin păduri Si: verigaș (1), (reg) mălin, pațachină, porumbel, părul-ciutei, poama-câinelui, spinul-cerbului, (îvr) verigică, verigigar (Rhamnus cathartica). 2 (Îf verigariu) Arbust cu frunze opuse până la alterne, cu flori mici galbene-verzui, care crește pe roci calcaroase (Rhamnus tinctoria). 3 (Bot) Glădici (Acer tataricum). 4 (Bot) Salbă-mare (Evonymus latifolius). corectată
verigar s.m. (bot.) Numele mai multor specii de arbuști sălbatici care cresc prin tufișuri și prin păduri, care au fructele în formă de boabe roșii sau negre și ale căror ramuri sînt terminate prin cîte un spin: a) arbust cu florile mici, galbene-verzui, cu fructele cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative (Rhamnus cathartica); b) arbust cu frunzele opuse pînă la alterne, cu florile mici galbene-verzui, care crește pe roci calcaroase (Rhamnus tinctoria); c) glădici (Acer tataricum). • pl. -i. și verigariu s.m. /verigă + -ar.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
CRUȘẤN, crușâni, s. m. Arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la început roșii, apoi negre, din a cărui scoarță se prepară o băutură laxativă, iar din lemn se obține cel mai bun cărbune pentru prepararea prafului de pușcă (Rhamnus frangula). – Din ucr. krušyna.[1]
- În DEX ’09 apare sub forma CRUȘIN. — gall
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
PĂR1, peri, s. m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – Lat. pirus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PĂR2, peri, s. m. 1. Totalitatea firelor subțiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. ◊ În doi peri = a) loc. adj. (pop.) cărunt; p. ext. care este între două vârste; b) loc. adj. și adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; p. ext. îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. și adv. (reg.) amețit de băutură; cherchelit. ◊ Loc. adv. În păr = cu toți de față. ◊ Expr. Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul și cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt. Tras de păr, se spune despre o concluzie forțată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de păr sau a-și smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată. A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc. Când mi-o crește păr în palmă = niciodată. A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în șapte etc.) = a cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva). A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării. ♦ (Pop.) Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părți ale corpului insectelor. ♦ P. anal. Firele scurte, ieșite în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor. 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; p. ext. țesătură din aceste fibre. 3. P. anal. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc în formă de spirală la ceas. 5. Compuse: părul-fetei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, întrebuințată ca plantă medicinală și ornamentală (Adianthum capillus-Veneris); părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc (Asplenium adianthum nigrum); părul-porcului = plantă erbacee cu frunze lungi și cu spiculețe (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Părul Berenicei = numele unei constelații din emisfera boreală. – Lat. pilus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
SÁLBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele. ◊ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poți scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conține gutapercă în scoarța rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
CRUȘÂN ~i m. Arbust melifer din a cărui scoarță se prepară o băutură laxativă, iar din lemn se obține cărbune din care se face praful de pușcă. /<ucr. krušyna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂR1 peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbenă sau galbenă-verzuie și roșiatică pe partea dinspre soare. /<lat. pirus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂR2 peri m. 1) (la animalele mamifere și la om) Fir cornos, subțire care crește pe corp. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu al acestor fire. ~ ondulat. ~ mare. ◊ De-a fir a ~ (sau din ~ în ~) foarte minuțios. A se ține (sau a atârna, a sta) într-un fir de ~ (sau de ață) a) a depinde de ceva foarte nesigur; b) a fi în pericol de moarte. A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de ~) în patru (sau în șapte, în nouă etc.) a cerceta foarte amănunțit. A scoate (cuiva) peri albi (sau suri) a cauza cuiva multe neplăceri. A i se face (sau a i se ridica) ~ul măciucă a fi cuprins de un sentiment de groază. A-i ieși ~ul prin căciulă a) a fi foarte sărac; b) a se sătura de atâta așteptare. Când a crește (cuiva) ~ în palmă (sau când a face broasca ~) nicicând. Cât ~ în palmă defel; nimic. Tras de ~ forțat; cu de-a sila. În doi peri a) într-un mod neclar; ambiguu; b) care este neclar; ambiguu. Peri răi boală de ochi provocată de firele de gene mai lungi, care irită globul ocular. ~ul-porcului plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze mărunte, asemănătoare cu solzii de pește, și cu sporangi în formă de spice terminale, care crește prin locuri umede. 3) Formație chitinoasă filiformă de pe corpul insectelor. 4) la pl. Firele retezate scurt de pe suprafața unei țesături (în special a unui covor). 5) la pl. Firele care cresc pe frunzele sau tulpinile unor plante. 6) pop. (la ceasuri) Arc subțire în formă de spirală. /<lat. pilus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SÁLBĂ ~e f. 1) Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.), purtată la gât; colier; colan. ◊ ~-moale arbust înalt, cu flori verzui, cu fructe capsule de culoare roșie, din al cărui lemn se obține un cărbune fin, folosit în pictură. 2) (la bovine și la unele ovine) Cută a pielii ce se formează pe partea de jos a gâtului; fanon. [G.-D. salbei] /<lat. subalba
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERIGÁR ~i m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative. /verigă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crușân s. m., pl. crușâni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păr (bot., anat.) s. m., pl. peri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sálbă s. f., g.-d. art. sálbei; pl. sálbe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verigár s. m., pl. verigári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRUȘÂN s. (BOT.; Rhamnus frangula) (reg.) pațachină, lemn-câinesc, salba-dracului, salbă-moale.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRUȘÂN s. v. părul-ciutei, salbă-moale.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, crușân, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-cânesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; părul-fetei (Adianthum capillus venéris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, părul-orfanei, percica-fetei; părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) părul-fetei, părul-Maicii-Preciste, părul-Sfintei-Marii.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂR s. v. mătase, sparanghel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SÁLBĂ s. v. gârbiță, policioară, poliță, secară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SÁLBĂ s. 1. (prin Transilv.) baier. (O ~ de galbeni.) 2. colan, colier, șirag, (înv. și pop.) gherdan, (înv.) zgardă. (O ~ de pietre scumpe.) 3. (ANAT.) fanon. (~ la gâtul bovinelor.) 4. (BOT.) salbă-moale = a) (Evonymus europaea) vonicer, (reg.) caprifoi, clocuță, grujarcă, sănger, voinicar, lemn-câinesc, lemnul-câinelui, parastasul-popii, pomiță-de-sânger; b) (Evonymus latifolius) (reg.) verigar, vonicer, lemn-câinesc; c) (Rhamnus cathartica) verigar, părul-ciutei, (reg.) crasici, crușân, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; salbă-râioasă (Evonymus verrucosa) = lemn-râios, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.).
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERIGÁR s. (BOT.; Rhamnus catharticus) părul-ciutei, salbă-moale, (reg.) crasici, crușin, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RHAMNUS L., RAMNUS, fam. Rhamnaceae. Gen originar din emisfera nordică, Brazilia și Africa de S, cca 150 specii, arbuști sau arbori mici. Frunze ovate sau eliptice, simple, cu nervuri penate, caduce, uneori persistente, deseori spinoase, alterne sau opuse, serate sau nedentate. Flori poligame sau unisexuat-dioice, verzi, galbene sau albicioase [caliciul cu 4 (5) spale, corolă cu 4 (5) petale, rar fără], în fascicule, raceme sau umbele, la subsuoara frunzei, rar solitare. Fruct, drupă sferică.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni