veshca sf [At: CANTEMIR I. I. I 251 / V: vasca vash~ veash~ vesca / Pl: ~shti ~shte / E: ucr dal веčко] 1 (Reg) Peretele circular de lemn sau de metal al sitei al ciurului al banitzei etc. Si: (reg) veshcalie (1) vacalie (1). 2 (Mol; Buc; pex) Sita. 3 (Ie) (A fi) trecut (shi) prin ciur shi (prin) ~ sau cernut in ciur shi in ~ (A fi) trecut prin ciur shi prin darmon. 4 (Mol; ie) (A nu fi) nici in ciur nici in ~ A fi nehotarat. 5 (Pop) Cerc de lemn sau de fier ashezat in jurul pietrelor morii sau rar ale rashnitzei pentru a impiedica risipirea fainii Si: (reg) veshcalie (2). 6 (Reg) Cutie rotunda in care se afla pietrele morii. 7 (Reg) Titirez (la moara). 8 (Trs; Mun) Cerc sau crinta de lemn ori de metal care se foloseshte k tipar pentru cash. 9 (Trs) Coaja de copac (mai ales de tei) care se foloseshte la confectzionarea unor obiecte (de uz gospodaresc). 10 (Reg; dep) Femeie slaba. 11 (Trs) Bor² (la palarie). 12 (Reg; is) ~k capului Cutia craniana. 13 (Reg) Banitza din coaja de tei de ciresh etc. 14 (Buc; Ban) Butoi (1). 15 (Mun) Vas de tinichea in care se tzine leshia folosita la prepararea sapunului.

veshca s.f. (reg.) 1 Peretele circular de lemn sau de metal al sitei al ciurului al banitzei. ♦ Ext. Sita. ◊ Expr. Trecut (shi) prin ciur shi prin veshca sau cernut in ciur shi in veshca = trecut prin ciur shi prin dirmon. 2 Cerc de lemn sau de fier ashezat in jurul pietrelor morii pentru a impiedica risipirea fainii. 3 Cerc sau crinta de lemn ori de metal care se foloseshte k tipar pentru cash. 4 Coaja desprinsa de la anumite specii de copaci (mai ales de tei) din care se confectzioneaza diverse obiecte (de uz gospodaresc). • pl. veshti shte. /<ucr. dial. веуко.

VÉSHCA veshti s. f. Coaja anumitor copaci din care se face marginea circulara a sitelor cercul din jurul pietrelor de moara shi al rishnitzelor etc.; p. ext. obiect facut din aceasta coaja. V. vacalie. Impungind cu acul in ghergheful intins pe veshca de sita alegea un trandafir. SADOVEANU Z. C. 245. Steaua [colindatorilor] se face dintro veshca sau vacalie de coaja de tei. PAMFILE CR. 127. Imprejurul pietrelor se afla un cerc facut din coaja de copac numit veshca... shi care impiedica risipirea fainei. DAMÉ T. 153. Rishnitza are imprejur o veshca k sa nu se iroseasca faina. SHEZ. VIII 91. ◊ Expr. A fi trecut shi prin ciur shi prin veshca = a fi trecut prin multe a avea experientza; a fi trecut shi prin ciur shi prin dirmon v. ciur.

VÉSHCA ~ti f. 1) Coaja de ulm sau de tei folosita la confectzionarea diferitelor obiecte (mai ales site ciururi). 2) Obiect din astfel de coaja. /<sl. vĕtzko

veshca f. 1. tipar in care se strange cashul; 2. Mold. vacalie: a fi purtat shi in ciur shi in veshca a trece prin ciur shi prin darmon a fi deprins cu toate necazurile. [Cf. ung. VÉSKA banitza cutie].

véshca f. pl. shte shtĭ shi shcĭ shi (Trans. shi) vék shi veaca pl. vecĭ (vsl. vĭeko pleoapa capac; rus. vĭeko coshuletz pleoapa dim. vĭečko coshuletz de unde shi ung. véska oboroc). Vacalie. Tiparu in care se pune cashu. A fi trecut shi pin cĭur shi pin veshca (shi pin sita shi pin cĭur saŭ shi pin cĭur shi pin dirmon) a fi trecut pin toate relele a avea experientza vitziilor.

véshca s. f. g.d. art. véshtii; pl. veshti

véshca s. f. g. d. art. véshtii; pl. veshti/véshte

VÉSHCA s. 1. vacalie (Transilv.) veaca. (~ sitei a ciurului.) 2. (TEHN.) (reg.) strat (Transilv.) veaca. (~ de la pietrele morii.)

VESHCA s. 1. vacalie (Transilv.) veak. (~ sitei a ciurului.) 2. (TEHN.) (reg.) strat (Transilv.) veak. (~ de la pietrele morii.)

véshca véshte s.f. (reg.) 1. vacalie. 2. tipar in care se pune cashul.

véshca veshti s.f. (reg.) 1. Coaja de copac din care se face marginea circulara a sitelor. 2. Cercul de lemn ondulat din jurul pietrelor de moara shi al rashnitzelor care nu permit sa iasa faina afara (ALR 1956: 178): „Ii colbu care se stranje la veshca morii” (Biltziu 2001: 340). Din ucr. dial. večka (DEX MDA).

véshca veshti s.f. 1. Coaja de copac din care se face marginea circulara a sitelor. 2. Cercul de lemn ondulat din jurul pietrelor de moara shi al rashnitzelor care nu permit sa iasa faina afara (ALR 1956: 178): „Ii colbu care se stranje la veshca morii” (Biltziu 2001: 340). Din ucr. veska (Felecan 1983).