VAZDÚH vazduhuri s. n. invelish gazos care inconjoara Pamantul; aer; straturile (mai) inalte ale atmosferei. Din sl. vuzduhŭ.

vazduh sn [At: COD. VOR². 22^r/10 / V: (reg) ~uc ~uf ~ug ~uv zazduf zazduh / Pl: ~uri / E: rs въздоухъ] 1 Atmosfera (1). 2 Spatziul atmosferic. 3 (Mun; ie) A vorbi in ~ A vorbi fara a fi luat in seama. 4 (Olt; iae) A vorbi fara sens inconshtient Si: a aiura (2). 5 (Rar) Aer¹ (1). 6 (Inv) Clima (1).

vazduh s.n. 1 Invelish gazos care inconjoara pamintul; straturile (mai) inalte ale atmosferei; cer. ◊ Expr. A vorbi in vazduh = a) a vorbi fara a fi luat in seama; a vorbi fara sens a aiura. ◊ Poet. Luceafarul senin rasare Umplind de vis vazduh shi mare (CERNA). ♦ Ext. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei vital pentru vietatzile aerobe; aer. 2 (inv.) Clima. • pl. uri. shi (reg.) vazduc vazduf s.n. / <slav. въздоухъ.

VAZDÚH vazduhuri s. n. Invelish gazos care inconjura Pamantul; aer; straturile (mai) inalte ale atmosferei. Din sl. vŭzduhŭ.

VAZDÚH vazduhuri s. n. Invelish gazos care inconjura pamintul (v. atmosfera aer); (prin restrictzie Ia pl.) straturile inalte ale atmosferei (v. cer). Pe sus prin vazduhul limpede norii lunecau... gonitzi de vintul proaspat shi racoros de martie. DUMITRIU N. 87. Un intuneric orb acoperea vazduhul shi pamintul. SADOVEANU O. VI 11. Cladirea se inaltzase in vazduhuri triunghiulara k un bot de nava. C. PETRESCU S. 5. Acolo linga izvoara iarba pare de omat Flori albastre tremur’ ude in vazduhul tamiiet. EMINESCU O. I 85. Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada. ALECSANDRI P. A. 112. ◊ (Neobishnuit) Aerul care il respira cineva. In locuintzai ingusta shi rece k un sicriu Unde suflarea se curma unde vazduhul lipseshte. HASDEU R. V. 60.

VAZDÚH ~uri n. 1) Invelish gazos care inconjoara Pamantul; aer; atmosfera; cer. 2) Straturile inalte ale acestui invelish. /<sl. vuzduhu

vazduh n. aer: ciocarlia cea voioasa ’n vazduh se legana NEGR. [Slav. VŬZDUHŬ].

vazdúh n. pl. urĭ (bg. vazduh d. vsl. vŭzduhŭ aer vŭzdyhŭ duhoare. V. duh). Rar. Azĭ pop. Aer: pasarile vazduhuluĭ. Vamile vazduhuluĭ V. vama.

vazduc s.n. v. vazduh.

vazduf s.n. v. vazduh.

àer n. 1. fluid gazos shi transparent care formeaza atmosfera: sa respir un aer mai liber mai curat GR. AL. 2. aerul fetzei fizionomie infatzishare: smeritul cotoiu cu un aer de sfant GR. AL.; 3. (galicism) arie melodie: k robul ce canta amar in robie un aer duios BOL. [Lat. AËR: vorba adevarat populara e vazduh; sensul 3 dupa fr. air].

vazdúh s. n. pl. vazdúhuri

vazdúh s. n. pl. vazdúhuri

vazduh huri.

VAZDÚH s. 1. aer atmosfera cer slava spatziu zari (pl.) (livr. fig.) eter tarie. (Sa ridicat in ~.) 2. inaltzimi (pl.). (Zboara prin ~.)

VAZDUH s. 1. aer atmosfera cer slava spatziu zari (pl.) (livr. fig.) eter tarie. (Sa ridicat in ~.) 2. inaltzimi (pl.). (Zboara prin ~.)

vazdúh (huri) s. n. Atmosfera aer. Sl. (bg.) vŭzduchŭ (Tiktin; Conev 36).