VARF varfuri s. n. 1. Partea cea mai de sus (ascutzita) a unor obiecte inalte (case copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal munte). ◊ Expr. Asta pune (sau rar face) varf (la toate) = asta intrece orice inchipuire sau ashteptare este din cale afara. (Plin) cu varf sau incarcat cu varf = plin de tot pana sus. ♦ Fig. (La pl.) Persoanele care se afla in fruntea unei organizatzii a unor grupuri sau clase sociale etc. ♦ (Rar) Partea de deasupra suprafatza unei ape. Varful Oltului. 2. Capat extremitate (ascutzita) a unui lucru. Varful coloanei. ♦ Spec. Extremitate a unei partzi a trupului omului sau animalelor. ◊ Loc. adv. Din varful buzelor = de mantuiala superficial; batjocoritor sfidator ironic. (In legatura cu verbe de mishcare) In varful (sau pe varfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil incet cu grija fara zgomot k sa nu simta nimeni. ◊ Expr. A i se sui (cuiva) parul in varful capului = a i se ridica (cuiva) parul pe cap (de frica de spaima). A i se sui (cuiva) tot sangele in varful capului se spune cand cineva se aprinde la fatza din cauza furiei a rushinii etc. A vorbi in (sau din) varful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; p. ext. a vorbi afectat. 3. Punctul de intersectzie a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi a muchiilor unei piramide etc. 4. Fig. Moment de intensitate maxima a unei activitatzi. ◊ Ore de varf = a) (in legatura cu mijloace de transport magazine sau alte unitatzi de servire a populatziei) ore de afluentza maxima de mare aglomeratzie shi de solicitare intensa; b) (in legatura cu sursele de apa de energie electrica de gaze) ore in care consumul este foarte intens. Varf de consum = cantitate maxima de energie electrica necesara abonatzilor unei retzele electrice la anumite ore din zi sau in anumite perioade ale anului. Din sl. vrŭhŭ.

varf sn [At: (a. 1526) DERS / V: (irg) ~rh (Pl shi: varshi) ~rv (reg) farf var varshe s (ivr) varn verh / Pl: ~uri / E: vsl връхъ] 1 Zona ingusta (shi ascutzita) situata in partea superioara a unei forme de relief pozitive (munte deal magura etc) Vz coama creasta creshtet culme pisc² (rar) obarshie (reg) piscui piscan spic tigva titila tziclau. 2 (Ivr; is) ~ul cerului Inaltul cerului Si: zenit. 3 (Ilav) Cu ~ Foarte mult. 4 (Ial) Mai mult decat este necesar. 5 (Ivr; d. stil; ial) Bombastic (1). 6 (Ilav) Cu ~ shi indesat(e) Din belshug. 7 (Ial) Cu prisosintza. 8 (Ilav) Pana in ~ Pana sus. 9 (Ial) Foarte tare. 10 (Inv; ilv) A pune ~ A termina. 11 (Ie) A pune sau (a face) ~ (sau ~ul) (la ceva) A intrece orice limita. 12 (Iae) A depashi orice ashteptare. 13 (Inv; ilav) Din talpa (sau de la baza) pana in (sau la) ~ In intregime. 14 Extremitate superioara a unui obiect (inalt) (ashezat in pozitzie verticala sau oblica). 15 (Inv) Limita de sus a unui teren a unei proprietatzi etc. (in panta). 16 (Reg) Ridicatura de teren izolata. 17 (Pex) Partea cea mai ridicata fatza de suprafatza inconjuratoare. 18 (Ie) A fi cu ~ sau a avea ~ A avea o prelungire (conica). 19 Partea superioara a unei plante sau extremitate a unei ramificatzii (unde se afla mugurele vegetativ shi unde se dezvolta inflorescentza) Si: (irg) varfare (3) (reg) varfete (1). 20 (Reg; prc) Inflorescentza. 21 (Is) ~ vegetativ Extremitate a unei tulpini sau a ramificatziilor tulpinii unei plante formata din tzesut tanar din care se dezvolta treptat tulpina shi ramurile (precum shi alte organe ale plantei). 22 (Ivr) Dimensiune apreciata pe directzie verticala Si: inaltzime. 23 (Ioc poala) Partea de imbinare a capriorilor din lungul marginii superioare a versantzilor unui acoperish Si: coama (23) creasta (35). 24 Partea de sus de forma conica sau de coama (ascutzita) a stogului a claii sau a shirei construita pentru a asigura protectzia impotriva precipitatziilor. 25 (Spc) Strat protector (din snopi de grau fan etc.) ashezat deasupra unei gramezi de paioase Si: (reg) magar. 26 (Reg) Suprafatza a unei ape. 27 (Pop; is) ~ul laptelui Smantana. 28 (Fig) Intensitate maxima de manifestare sau de evolutzie a unui fenomen a unei actziuni etc. Si: apogeu (3) culme (8). 29 Treapta suprema intro ierarhie (sociala profesionala etc.). 30 (Ila) De ~ Care reprezinta gradul cel mai inalt (din punct de vedere al valorii al importantzei). 31 (In legatura cu termeni care denumesc unitatzi de timp; ial) Care reprezinta momentul sau intervalul manifestarii depline a unei realitatzi al intensitatzii maxime cu care se desfashoara o actziune etc. 32 (In legatura cu termeni care denumesc specialishti intro profesie artishti etc.; ial) De prim rang. 33 (Ivr; ie) A lua ~ Ashi asuma puteri nelimitate. 34 Moment de intensitate maxima a unei activitatzi. 35 (In legatura cu activitatea unor servicii publice; is) Ore de ~ Ore de afluentza maxima de mare aglomeratzie shi de solicitare intensa. 36 (In legatura cu sursele de apa de energie electrica de gaze; ias) Ore in care consumul este foarte intens. 37 (Is) ~ de consum Cantitate maxima de energie electrica necesara abonatzilor unei retzele electrice la anumite ore din zi sau in anumite perioade ale anului. 38 (Med; is) ~ endemic Moment de maxima extindere in evolutzia unei epidemii. 39 (Fig) Persoana care are o pozitzie superioara intro organizatzie sociala politica profesionala etc. Si: shef (ivp) capetenie¹ (1). 40 (Fig) Persoana reprezentativa pentru un domeniu de activitate sau pentru un grup social. 41 (D. intruniri convorbiri etc.; ila) La ~ Care presupune participarea shefilor de state. 42 (Ial) La cel mai inalt nivel in stat. 43 (Fig) Personalitate de exceptzie in domeniul cultural artistic sau shtiintzific. 44 (Fig) Creatzie sau realizare de mare valoare in domeniul cultural artistic sau shtiintzific. 45 Extremitate a unui obiect de obicei subtziata sau ascutzita (shi opusa partzii cu care este fixat de ceva sau de care este apucat sau manevrat). 46 Parte cu care se termina un obiect in sensul lungimii lui Si: capat (2) extremitate (2). 47 (Ie) A pune ~ in ~ A pune cap la cap. 48 Extremitate alungita in unghi foarte ascutzit cu ajutorul careia un obiect poate fi folosit la intzepat la gaurit sau la alte operatzii speciale. 49 (Ilav) (Nici) cat un ~ (sau rar ~ul) de ac sau nici cat ~ul acului Foarte putzin. 50 (Ial) Aproape deloc. 51 (Ivr) Inceput. 52 (Reg) Gurgui la opinca. 53 (Reg) Pisc la luntre. 54 (Reg) Capatul ascutzit shi curbat in sus cu care se sfarsheshte in partea din fatza fiecare dintre talpile de la sanie. 55 (Reg) Prasnel la fus¹ (1). 56 (Olt) Partea de sus opusa prasnelului la fus¹ (1). 57 (Reg) Parte conica taioasa (cu un canal in forma de spirala) cu ajutorul careia se fixeaza shi inainteaza prin rotire sfredelul sau alte instrumente de gaurit. 58 Partea mai subtzire shi ascutzita (destinata sa taie sa patrunda sa antreneze alt obiect etc.) a unui instrument sau a unei unelte. 59 SHfichi² la bici. 60 Partea din fatza cu care inainteaza o multzime in deplasare. 61 (Spt; is) ~ de atac Jucator de fotbal care se afla in centrul liniei de inaintare fiind cel mai avansat dintre coechipieri cand jocul se desfashoara in terenul echipei adverse. 62 (Fig; is) ~ de lance Elementul cel mai avansat shi mai eficient intrun domeniu. 63 Extremitate a unei partzi a corpului sau a unui organ (exterior) al omului sau al animalelor. 64 (Is) ~ul capului (sau ivr parului de par) Partea superioara a capului Si: creshtet (2). 65 (Reg; is) ~ul pieptului Furca (13) pieptului. 66 (Reg; is) ~ul spetei (sau spetelor) Greaban (1). 67 (Ilav) Pana in ~ul capului Peste tot (corpul). 68 (Ial) Peste masura. 69 (Ie) A i se sui (cuiva) tot sangele in ~ul capului A se aprinde la fatza din cauza furiei a rushinii etc. 70 (Ie) A i se sui (sau a i se face) (cuiva) parul maciuca in ~ul capului A fi cuprins de o spaima puternica (exteriorizata prin ridicarea parului). 71 (Ilav) Pe ~uri Folosind numai extremitatea degetelor de la picioare (pentru a nu face zgomot sau pentru a inaltza corpul). 72 (Ilav) In (sau pe) ~ul (ori ~urile) degetelor (sau picioarelor) Fara zgomot. 73 (Ial) Cu grija. 74 (Ial) Pe furish. 75 (Ilav) Din (sau rar in) ~ul buzelor (sau limbii) In mod formal. 76 (Ial) Cu afectare. 77 (Ial) Fara convingere. 78 (Ial) Ironic. 79 (Ial) Sfidator. 80 (Ilav) Nici la ~ul degetului Absolut deloc. 81 (Ilav) Pana in ~ul degetelor (sau unghiilor) In totalitate. 82 (Ie) A vorbi din (sau in) ~ul limbii (sau buzelor) A rosti sunetele defectuos peltic. 83 (Ilav) Pana in ~ul urechilor Foarte tare. 84 (Ial) De tot. 85 Portziune dintrun obiect sau dintro figura formata din extremitatzile reunite ale laturilor Vz coltz unghi. 86 (Is) ~ul cutzitului Motiv decorativ al tzesaturilor populare romaneshti caracterizat printro succesiune (regulata) de linii frante. 87 (Gmt) Punct de intersectzie a laturilor unui unghi sau ale unui poligon a muchiilor unei piramide etc.

VARF varfuri s. n. 1. Partea cea mai de sus (ascutzita) a unor obiecte inalte (case copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal munte). ◊ Expr. Asta pune (sau rar face) varf (la toate) = asta intrece orice inchipuire sau ashteptare este din caleafara. (Plin) cu varf sau incarcat cu varf = plin de tot pana sus. ♦ Fig. (La pl.) Persoanele care se afla in fruntea unei organizatzii politice sociale sau administrative a unui grup social etc. ♦ (Rar) Partea de deasupra suprafatza unei ape. Varful Oltului. 2. Capat extremitate (ascutzita) a unui lucru. Varful coloanei. ♦ Spec. Extremitate a unei partzi a trupului omului sau animalelor. ◊ Loc. adv. Din varful buzelor = de mantuiala superficial; batjocoritor sfidator ironic. (In legatura cu verbe de mishcare) In varful (sau pe varfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil incet cu grija fara zgomot k sa nu simta nimeni. ◊ Expr. A i se sui (cuiva) parul in varful capului = a i se ridica (cuiva) parul de pe cap (de frica de spaima) A i se sui (cuiva) tot sangele in varful capului se spune cand cineva se aprinde la fatza din cauza furiei a rushinii etc. A vorbi in (sau din) varful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; p. ext. a vorbi afectat. 3. Punctul de intersectzie a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi a muchiilor unei piramide etc. 4. Fig. Moment de intensitate maxima a unei activitatzi. ◊ Ore de varf = a) (in legatura cu mijloace de transport magazine sau alte unitatzi de servire a populatziei) ore de afluentza maxima de mare aglomeratzie shi de solicitare intensa; b) (in legatura cu sursele de apa de energie electrica de gaze) ore in care consumul este foarte intens. Varf de consum = cantitate maxima de energie electrica necesara abonatzilor unei retzele electrice la anumite ore de zi sau in anumite perioade ale anului. Din sl. vrŭhŭ.

varf s. n. ♦ 1. in sintagmele perioada luna ramura ora etc. de varf De mare intensitate trafic etc. ◊ „Pe noua linie R1 circula 100 de autobuze pe ora shi sens in orele de varf. Traseul are o lungime de 52 km. In perioada de varf circula un autobuz la 40 secunde [...] Pe aceasta relatzie pot fi transportatzi 200000 calatori.” R.l. 27 IV 77 p. 5. ◊ „In plin sezon insa in lunile de varf cum le numim noi litoralul atrage in activitatzile sale 30000 de oameni de cele mai diferite profesii.” Sc. 12 IV 79 p. 4. ◊ „Noutatzi in ramuri de varf ale industriei noastre.” R.l. 10 V 79 p. 1. ♦ 2. (pol.) in sint. adv. la varf La cel mai inalt nivel in stat ◊ „O ultima intalnire la varf” R.l. 21 I 94 p. 9. ♦ 3. (fig.) in sint. s. varf de lance Elementul grupul cel mai eficient mai avansat intrun domeniu ◊ „[Luceafarul shi Saptamana] ambele fiind publicatzii varfdelance ale Partidului shi Securitatzii.” R.lit. 24 X 91 p. 5. ◊ „[...] repartizarea dreptului de a alcatui comisia pentru cultura arta shi mijloace de informare tocmai Partidei Natzionale adica tocmai celor doua partide extremiste de stanga care au doua «varfuri de lance» ale culturii socialiste in persoana dlor Adrian Paunescu shi C.V. Tudor.” R.l. 6 XI 92 p. 1. ◊ „[I.M.] a fost un varf de lance al generatziei ’80.” Timishoara 15 I 94 p. 2; v. shi R.l. 29 IX 95 p. 19; v. shi destabilizator (sensul 2 trad. fr. (au) sommet; pentru sensul 3 cf. fr. fer de lance it. ferro di lancia)

VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutzita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperishului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ shi indesat mai mult decat trebuie; cu prisosintza. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din caleafara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; creshtet; pisc. 3) Capatul (de obicei mai ascutzit) al unui obiect sau organ. ~ul cutzitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de mantuiala; b) cu dispretz; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfashurarea unei activitatzi. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratzie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societatzi clase organizatzii. /<sl. vruhu

varf n. 1. partea de sus partea cea mai ridicata: varf de munte; 2. extremitate: varful nasului degetelor; 3. margine: plin cu varf. [Vechiurom. vrah = slav. VRUHŬ).

varv sn vz varf

virf s.n. I (predomina ideea de parte inalta de deasupra sau de nivel superior) 1 (geomorf.) Partea cea mai de sus a unei culmi a unor muntzi sau dealuri. 2 Partea cea mai de sus (ascutzita) a unui obiect inalt (casa copac etc.). Piramidelenvechite Urcan cer virful lor mare (EMIN.). Loc.adv. Cu virf = foarte mult peste masura. Cu virf shi indesat = din belshug din abundentza cu prisosintza. Na izbutit sa dobindeasca nici o avansare deshi ar fi meritat cu virf shi indesat (REBR.). ◊ Expr. A pune (sau a face) virf (la ceva) = a intrece orice masura inchipuire sau ashteptare; a fi din caleafara de... Prin multe trecuse el de cind era om bogat; asta insa punea virf la toate (SLAV.). (Plin) cu virf sau incarcat cu virf = plin de tot pina sus. ♦ Partea cea mai ridicata fatza de suprafatza inconjuratoare. SHedea pe virful gramezii de nisip. 3 Fig. Persoana grupare colectiv etc. care se afla in fruntea unei organizatzii a unui grup social etc. El virful mindru al celor ce apasa Salutan a lui cale peaparatorul mut (EMIN.). ◊ Loc.adv. La virf = (calc dupa fr. „au sommet”; despre intruniri convorbiri etc.) care presupune participarea shefilor de state de guverne; la cel mai inalt nivel in stat. 4 Fig. Grad intensitate maxima de manifestare sau de evolutzie a unui fenomen a unei actziuni etc. ◊ Ore de virf = a) (in legatura cu mijloace de transport magazine sau alte unitatzi de servire a populatziei) ore de afluentza maxima de mare aglomeratzie shi de solicitare intensa; b) (in legatura cu sursele de apa de energie electrica de gaze) ore in care consumul este foarte intens. Virf de consum = cantitate maxima de energie electrica necesara abonatzilor unei retzele electrice la anumite ore de zi sau in anumite perioade ale anului. ♦ Treapta suprema intro ierarhie (sociala profesionala etc.); apogeu culme. In asha virf ajunsese aceasta boala a sa Incit in toata minuta sfirshitul i ashtepta (PANN). II (predomina ideea de extremitate ascutzita) 1 Parte extrema a unui obiect de obicei subtziata sau ascutzita (shi opusa partzii cu care este fixat de ceva sau de care este apucat ori manevrat); parte cu care se termina un obiect in sensul lungimii lui; capat extremitate. Baga de seama k o broasca tzestoasa se tzine dupa virful nuielei lui (ISP.). ◊ Expr. Nici cit un virf de ac v. ac. 2 Extremitate a unei partzi a trupului omului sau al animalelor. Saruta pe Viorica inaltzinduse in virful picioarelor (PHIL.). ◊ Loc.adv. Din virful buzelor = a) cu superioritate ironic batjocoritor; b) fara convingere. E un prieten al nostru... lamuri din virful buzelor Mina (SADOV.). In virful (sau pe virfurile) degetelor = (in legatura cu vb. de mishcare) tiptil incet cu grija fara zgomot k sa nu simta nimeni. Stinse lampa pe virful degetelor trecu prin tinda (EMIN.). In virful (sau pe virfurile) picioarelor v. picior. ◊ Expr. A i se sui (cuiva) tot singele in virful capului se spune cind cineva se aprinde la fatza din cauza furiei a rushinii etc. A vorbi in (sau din) virful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; ext. a vorbi afectat. A umbla (sau a pashi a merge) in virful degetelor v. deget. A grai in virful limbii v. limba. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) parul (in virful capului) v. par. 3 (geom.) Punct de intersectzie a doua laturi ale unui unghi. • pl. uri. /<sl. veche връхъ врьхъ; cf. shi fr. sommet.

VIRF virfuri s. n. 1. Partea cea mai de sus (de obicei ascutzita) a anumitor obiecte inalte (casa copac) sau a anumitor forme de relief (deal munte). Soarele turna din virful brazilor bogatziai de foc. GALACTION O. I 40. Peste fagi cu virfuri sure A cazut amurgul rece. TOPIRCEANU P. 144. Se simtzi patruns de o melancolie adinca privind virfurile muntzilor ce pareau a cadea pe manastire. ALECSANDRI O. P. 113. ◊ Expr. Asta pune (sau rar face) virf (la toate) = asta intrece orice inchipuire sau ashteptare este din caleafara. Citeai facut boacane de cind mai luat shi pina acuma toate au fost cum au fost; dar asta leau facut virf. SHEZ. IX 53. ◊ (Eliptic) SHi virf la toate criza financiara stupida... a zdruncinat tot creditul. REBREANU R. I. 47. (Plin) cu virf sau incarcat virf = plin de tot pina sus. Ia dat banitza de faina cu virf. ▭ Vedeau silozuri hambare trenuri shi vapoare incarcate virf cu marfuri scumpe. CAMILAR N. II 179. Cu virf shi indesat v. indesat²; Ore (zile luni etc.) de virf = ore (zile etc.) in care o anumita activitate atinge intensitatea maxima. ♦ Fig. (Mai ales la pl.) Persoanele care se afla in fruntea unei organizatzii politice sociale sau administrative a unei clase sociale etc. Sa creasca neintzelegerile intre subterani shi virfurile administrative. DAVIDOGLU M. 48. SHi el el virful mindru al celor ce apasa Salutan a lui cale peaparatorul mut. EMINESCU O. I 62. ♦ (Rar) Partea de deasupra suprafatza unei ape. Peste virful Oltului Sufla vintul codrului. HODOSH P. P. 127. 2. Capat extremitate (ascutzita) a unui lucru. Virf de lance cine mi teascute? BENIUC V. 49. O comanda aspra rasuna in virful coloanei militare. REBREANU R. II 250. Prindea cu mult meshteshug gitul de pui intre virful cutzitului shi fundul farfuriei. HOGASH M. N. 37. Iata vineun sol de pace co naframan virf de batz. EMINESCU O. I 146. ♦ Extremitatea unor partzi ale trupului omului sau animalelor. Ia sarit numaidecit in spinare izbindul cu virful cotului in ceafa. PREDA I. 65. Teai roshit pinan virful urechilor. PAS Z. I 281. Ishi asheza palaria pe virful capului. C. PETRESCU C. V. 288. ◊ Loc. adv. Din virful buzelor = fara convingere fara profunzime; p. ext. de mintuiala superficial. Incepu a gusta din peshte mai mult din virful buzelor. SADOVEANU O. VII 156. Da ziua buna din virful buzelor shi ma grabesc so salut. id. ib. VIII 185. O lua spre Jidovitza agale fluierind din virful buzelor. REBREANU I. 60. ◊ Expr. (In legatura cu verbe de mishcare) In virful (sau pe virfurile) degetelor (sau picioarelor) = cu corpul sprijinit numai pe degetele picioarelor; p. ext. tiptil incet cu grija fara zgomot k sa nu simta nimeni. Se ridica in virful degetelor k sa vada mai bine. SADOVEANU B. 131. Ocoleshte in virful picioarelor casa... mai sint citziva pashi... A ajuns! BRATESCUVOINESHTI I. 21. Se scoala bineshor shi se duce in virful degetelor linga carutza. CREANGA P. 132. A i se sui (cuiva) parul in virful capului = a i se face (cuiva) parul maciuca v. maciuca. Lui Ipate i sa suit tot parul in virful capului de frica. CREANGA P. 159. (Rar) A i se sui (cuiva) tot singele in virful capului se spune cind cineva se aprinde la fatza sub un aflux de singe (cauzat de furie de rushine etc.). I se sui tot singele in virful capului de minie. MARIAN T. 202. 3. Punctul de intersectzie a laturilor unui unghi sau ale unui poligon a muchiilor unui poliedru etc. Piramida este corpul marginit de un poligon shi de plane determinate de laturile acestuia shi de un punct... numit virful piramidei. GEOMETRIA S. 53. Varianta: virv (SLAVICI N. II 350 SHEZ. III 157) s. n.

VIRV s. n. v. virf.

Varfupietrii n. pisc al Godanului.

varv n. Mold. V. varf.

virf shi (Moxa) virh n. pl. urĭ (vsl. vrŭhŭ. V. co o shi savirshesc obirshie). Partea cea maĭ de sus: virfu unuĭ munte (pisc) unuĭ copac. Partea cea maĭ ascutzita (maĭ impungatoare) extremitate: virfu nasuluĭ al degetelor al sulitzeĭ al cutzituluĭ. Plin cu virf foarte plin foarte indesat (un pahar de apa o banitza de griŭ). Cu virf shi indesat cu prisos maĭ mult de cit trebuĭe: ĭam restituit datoria m’am razbunat cu virf shi indesat. In nord virv. V. creshtet culme.

virv V. virf.

+varf¹ (fam.) adv. (plini ~)

varf s. n. pl. varfuri

varf s. n. pl. varfuri

varf furi.

VARF s. 1. (GEOGR.) creasta creshtet culme pisc (rar) obarshie (inv. shi reg.) samcea (reg.) piscan spic tigva titila varvare (Transilv.) picui (Mold. Transilv. shi Maram.) tziclau (inv.) suish. (Alpinishtii au ajuns pe ~ul muntelui.) 2. bot cap capat cioc. (~ al unui obiect ascutzit.) 3. cap capat extremitate. (~ul bastonului.) 4. buric. (SHia fript ~ul degetelor.) 5. (COR.) v. poanta. 6. varf vegetativ v. con vegetativ.

Varf ≠ baza

VIRF s. 1. (GEOGR.) creasta creshtet culme pisc (rar) obirshie (inv. shi reg.) simcea (reg.) piscan spic tigva titila virvare (Transilv.) picui (Mold. Transilv. shi Maram.) tziclau (inv.) suish. (Alpinishtii au ajuns pe ~ muntelui.) 2. bot cap capat cioc. (~ al unui obiect ascutzit.) 3. cap capat extremitate. (~ bastonului.) 4. buric. (SHia fript ~ degetelor.) 5. (COR.) poanta. (Danseaza pe ~uri.) 6. (BOT.) virf vegetativ = con vegetativ.

virf (furi) s. n. 1. Partea cea mai inalta a unui lucru. 2. Capat extremitate. 3. Pisc culme. 4. Ac partea ascutzita a unui lucru. 5. Moment crucial intensitate maxima. Var. inv. virh virv shi der. Megl. vrau. Sl. vrŭchŭ (Miklosich Lexicon 78; Cihac II 448; Conev 39) cf. bg. vrah ceh. vrch. Der. virhovnic s. m. (shef conducator) inv. din sl. vrŭhovĭnikŭ; virfar s. n. (tzapoi furcoi); virfare s. f. (culme pisc; Olt. panglica la coditze) din bg. vrahari (Candrea); virfelnic s. m. (personalitate) formatzie artificiala putzin folosita; virfui vb. (a face virf; a termina un stog; a scoate virf; a umple ochi in exces); invirfui vb. (a umple a incarca excesiv). Cf. virshe covirshi obirshie sfirshi.

VIRF. Subst. Virf virfuletz (dim.) virfushor virfutz inaltzime. Creshtet coama. Virf (de deal de munte) virfar custura (reg.) pisc pisculetz (dim. rar) piscushor (rar) piscan (reg.) tzifla (reg.) tzugui tzuguitura tzutzui (reg.) tziclau (reg.) tzigmau (reg.) tziclet (reg.) gurgui grui (reg.) gruietz (dim. reg.) tzonc (reg.); culme culmitza (dim.) culmish (pop. rar) plai creasta creshtet coama spinare. TZuguitura; tzuguire. Adj. Inalt; virfuit ascutzit tzuguiat tzogoshat (reg.) gurguiat. Vb. A virfui a face virf; a se tzuguia a se ascutzi a se subtzia spre virf. A urca a escalada. A cobori. V. coborire inaltzime ridicatura de teren urcare.

BLANCA PEAK [blæncə pi:c] vf. in Mtzii Stincoshi in masivul Sangre de Cristo. Alt.: 4.363 m.

BONETE Cerro ~ vf. in NV Anzilor argentinieni in E Argentinei. Alt. max.: 6.872 m. Al treilea vf. al Anzilor.

a o ciocani la varf expr. (adol. obs.) a se masturba.

ai sta pe varful limbii expr. 1. a fi gata sa rosteasca un lucru care nar trebui sal spuna. 2. a avea un lapsus a nushi putea aminti un lucru.

nici cat sa chiorashti un shoarece / cat o ciupitura de purice / cat negru sub unghie / cat un varf de ac expr. deloc.