VANZATÓR OÁRE vanzatori oare s. m. shi f. 1. Persoana fizica sau juridica care vinde bunuri (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoana care este angajata intrun magazin pentru a efectua vanzarea marfurilor shi pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vanzator de piei de closhca = negustor fara marfa shi fara capital. ♦ (Adjectival) Care este de vanzare destinat vanzarii de vandut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vanzator = a pune in vanzare a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Tradator inshelator. Vinde + suf. ator.

vanzator ~oare [At: CORESI EV. 290 / Pl: ~i ~oare / E: vinde + ator] 1 smf (Ioc cumparator) Persoana fizica sau juridica care vinde (1) (ocazional sau permanent) Si: (inv) vanzash (1). 2 smf (Spc) Persoana angajata intrun magazin pentru a vinde marfurile shi pentru a servi clientela Si: (inv) vanzash (2). 3 sm (Irn; is) ~ de piei de closhca Negustor fara marfa shi fara capital. 4 a (Ivp; d. bunuri proprietatzi etc.) Care este destinat vanzarii (1). 5 a (Ivp; ie) A face (sau a scoate) ~ (un bun imobil) A vinde (1). 6 sm Tradator. 7 sf (Ivr) Marfa. 89 sf (Ivr) Vanzare (12). 10 sn Vanzare (12).

VANZATÓR OÁRE vanzatori oare s. m. shi f. 1. Persoana fizica sau juridica care vinde ceva (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoana care este angajata intrun magazin pentru a efectua vanzarea marfurilor shi pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vanzator de piei de closhca = negustor fara marfa shi fara capital. ♦ (Adjectival) Care este de vanzare destinat vanzarii de vandut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vanzator = a pune in vanzare a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Tradator inshelator. Vinde + suf. ator.

VANZATÓR¹ ~oáre (~óri ~oáre) Care se vinde; bun de vanzare. Marfa ~oare. /a vinde + suf. ~ator

VANZATÓR² ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. 1) Persoana specializata in vinderea marfurilor (intrun magazin). ◊ ~ de piei de closhca negustor fara marfa shi fara mijloace baneshti. 2) shi adverbial Persoana care savarsheshte un act de tradare (in scopuri meschine); tradator. ~ de tzara. /a vinde + suf. ~ator

vanzator m. 1. cel ce vinde; 2. fig. tradator: Iuda vanzatorul.

vinzator oare s.m. s.f. 1 (in opoz. cu „cumparator”; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Persoana fizica sau juridica care vinde (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoana care este angajata intrun magazin pentru a efectua vinzarea marfurilor shi pentru a servi clientela. Imi place sa umblu cu lucrurile expuse prin magazine shi sa discut cu vinzatoarele (K. PETR.). ◊ Expr. Vinzator de piei de closhca v. closhca. ♦ (inv. pop.; adj.; despre bunuri proprietatzi etc.) Care este de vinzare care este destinat vinzarii. Aceasta moshie socotinduse vinzatoare (DOC.). ◊ Expr. A face (un bun imobil) vinzator = a pune in vinzare; a vinde. 2 Fig. Tradator. Peter... a intrat shi el in pamint dar vinzatorul lui huzureshte shishi numara argintzii (H. LOV.). ◊ (adj.) Boierii vinzatori au fost pedepsitzi. • pl. ori oare. /vinde + ator.

VINZATÓR OÁRE vinzatori oare s. m. shi f. 1. Persoana care vinde lucruri (ocazional sau permanent) sau care este angajata intrun magazin pentru a servi clientela. Sub cupolele reci ale diminetzii... Vinzatorii de ziare te suna. DRAGOMIR P. 11. Vinzatorul i scoase o pereche de pantofi negri. MIHALE O. 265. Il shtiau vinzator undeva intrun magazin oarecare. SAHIA N. 109. De sar vinde dor cu dor Eu mash face vinzator. BIBICESCU P. P. 15. ◊ (Ironic) Vinzator de piei de closhca = negustor fara marfa shi fara capital. ♦ (Adjectival) Care este de vinzare destinat vinzarii de vindut. Dear fi dorul vinzator Eu mash face negustor. JARNÍKBIRSEANU D. 92. De tzie negrul vinzator Eu itzi sint cumparator. ALECSANDRI P. P. 105. ◊ Expr. A face (un bun imobil) vinzator = a pune in vinzare a vinde; a trece pe numele altuia. Ii ceru vechilului sai faca hanul vinzator pe numele ei. CAMIL PETRESCU O. II 292. 2. Tradator; inshelator. Cui ie frica de razboi E liber dea plecanapoi Iar cinei vinzator vindut Sa iasa dintre noi! COSHBUC P. I 258. Iata vinzatorii noshtri! striga Ionvoda poruncind k toate focurile... sa fie atzintate spre acea parte. HASDEU I. V. 149. Fitzi voi judecatoria! Spunetzi: ce se cuvine Lui Despot ereticul de tzara vinzator! ALECSANDRI T. II 192. ◊ (Adjectival) Am ajuns la intiia domnie a acestui om mizerabil din toate punctele de vedere: lacom prefacut... shi vinzator al singelui binefacatorului shi rudei sale. IORGA L. I 103. (Fig.) El avea ochi vinzator Avea grai lingushitor. ALECSANDRI P. P. 216.

vinzatór oáre s. Care vinde (in pravalie saŭ aĭurea). Fig. Vechĭ. Tradator.

vanzatór s. m. pl. vanzatóri

vanzatór s. m. pl. vanzatóri

VANZATÓR adj. s. 1. adj. s. v. tradator. 2. s. iuda tradator. (Eshti un ~ amice!)

Vanzator ≠ cumparator

VINZATOR adj. s. 1. adj. s. tradator (inv.) proditor prodot. (~ de patrie.) 2. s. iuda tradator. (Eshti un ~ amice!)

vanzator de brashoave / de gogoshi expr. mincinos palavragiu.