vamui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: vama + ui] 1 (C. i. marfuri bagaje) A lua vama (1) Si: (inv) a vamashi (1) (reg) a vamali (1). 2 A controla la vama (11) posesorii de marfuri bagaje etc. Si: (inv) a vamashi (2) (inv) a vamali (2). 3 (Fig) A fura (1). 4 (Fig) A lua pe furish o parte din ceva. 5 (In credintzele populare) A lua de la sufletul mortului o taxa de rascumparare a pacatelor pentru al lasa sa ajunga la cer. 6 A lua uium la moara pentru macinat Si: (reg) a vamali (3).

vamui vb. IV. tr. 1 (compl. indica marfuri bagaje etc. sau posesorii lor) A lua vama a controla la vama; (reg.) a vamali. ◊ Fig. Sfintul Dumnezeu Sa ne vamuiasca sa ne slobozeasca (POP.). 2 Fig. A fura a prada a lua pe furish o parte din ceva. Venind de afara dupa tavi le vamuisera cit putura (K. PETR.). 3 (in credintzele pop.) A lua de la sufletul mortului o taxa de rascumparare a pacatelor pentru al lasa sa ajunga la cer. 4 (la moara) A lua uium k plata pentru macinat. • prez.ind. iesc. /vama + ui.

VAMUÍ vamuiesc vb. IV. Tranz. 1. A taxa obiectele pentru care trebuie sa se plateasca vama; a lua vama. Deshteaptal deshteapta sa ne vamuiasca sa ne slobozeasca. TEODORESCU P. P. 85. ◊ Absol. A dat raspuns vameshilor imparatziei despre treburile ce are shi marfa care o aduce. Lea pus deoparte cuviincios shi peshcheshul ce li se cuvine lor pentru k se ostenesc a vamui. SADOVEANU P. 149. ♦ Fig. A lua pe furish o parte din ceva; a fura. Ciobanul lui ascuns in anteriu shi cu obrazar ia cautat pe totzi shi ia vamuit dupa legea hotziei. SADOVEANU O. VIII 248. 2. (La moara) A lua o parte din grine drept plata pentru macinat. (Absol.) Morareasa vamuieshte Neica dragostei vorbeshte. La TDRG. 3. (In credintzele religioase) A incasa de la sufletul unui mort taxa cuvenita pentru al lasa sa treaca prin vazduh pe lumea cealalta. TZin calea la oameni ai de mor shii vamuieshte shi nui lasa sa treaca in cer. SHEZ. III 79.

A VAMUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte de import shi export) A supune unei taxe vamale. /vama + suf. ~ui

vamuì v. a percepe taxa de vama.

vamuĭésc v. tr. (d. vama; ung. vámolni vámozni). Supun o marfa taxeĭ de vama. Ĭaŭ uĭumu. Fig. Ĭaŭ (rapesc) o parte cĭupesc din: nu s’a lasat pina nu mĭa vamuit gainile.

vamuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. vamuiésc imperf. 3 sg. vamuiá conj. prez. 3 sa vamuiásca

vamuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. vamuiésc imperf. 3 sg. vamuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. vamuiásca

vamui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. vamuiesc conj. vamuiasca)

vamuesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

vamui vamuiesc v. t. (fig.) a fura o parte din ceva