VÁMA vami s. f. 1. Autoritate de stat investita cu aplicarea reglementarilor vamale respectiv cu exercitarea controlului asupra intrarii shi ieshirii din tzara a marfurilor a mijloacelor de transport shi a altor bunuri in vederea identificarii shi stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc punct in care functzioneaza aceasta unitate. ♦ Taxa care se plateshte k un bun sa treaca dintro tzara in alta sau (in trecut) dintro regiune in alta a tzarii. ◊ Loc. vb. A pune vama = a vamui. ♦ Cantitate de grauntze care se percepe la moara k taxa in natura pentru macinat; uium. 2. (In credintzele populare) Fiecare dintre cele shapte (sau noua) popasuri (in vazduh) care trebuie sa le strabata sufletul dupa moarte pentru a ajunge purificat in imparatzia cerului. ♦ Taxa care trebuie sa o plateasca sufletul dupa moarte la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. Din magh. vám.

vama sf [At: (a. 1415) cf CL 1971 233 / Pl: vami (irg) vamuri (inv) ~me / GD: vamii (inv) vamei vamei / E: mg vám] 1 Taxa care se plateshte pentru k o marfa sau un anumit produs sa treaca dintro tzara in alta. 2 (Inv; shis ~ma domneasca) Taxa (in bani sau in produse) care se percepea pentru intrarea intro tzara intrun orash (in scopul vanzarii unor marfuri) pentru folosirea unui pod a unui drum pentru transportul marfurilor etc. (shi care constituia in Evul Mediu unul dintre veniturile domnitorului). 3 (Inv; shis ~ma pamantului) Impozit (pe marfuri sau pe produse) Si: (irg) vameshie (5) (ivr) vameshug (nob) vamesherie. 4 (Ilv) A pune ~ A fixa taxa care trebuie platita pentru k o marfa sau un anumit produs sa treaca dintro tzara in alta. 5 (Pop; fig; ial) A fura la drumul mare. 6 (Pop) Taxa (constand in bani sau intro cantitate procentuala dintrun produs) care se da drept plata pentru macinat treierat etc. Si: uium zeciuala. 7 (Reg) Plata (simbolica) pretinsa mirelui k sashi poata duce mireasa acasa la el Si: iernatic. 8 (Irg) Profit². 9 (Inv) Drept de ashi insushi veniturile realizate prin perceperea vamii (13) care se acorda unei persoane prin concesiune. 10 (Inv) Perioada de timp in care se acorda vama (9). 11 Institutzie (de stat) prin care se exercita controlul asupra intrarii shi ieshirii din tzara a marfurilor a mijloacelor de transport a unor produse etc. in vederea stabilirii taxelor legale shi a incasarii lor. 12 Punct (la granitza unor tzari) unde functzioneaza institutzia vamii (11). 13 Sediu al vamii (11). 14 (Inv; shis ~ma domneasca) Punct unde se stabilea shi se percepea taxa pentru intrarea intro tzara intrun orash pentru folosirea unui pod a unui drum etc. Vz (inv) mitarnitza posada scala tamejna. 1518 (Ila) De ~ Care apartzine vamii (1114). 1922 (Ial) Care are loc la vama (1114). 2326 (Ial) Care se aplica la vama (1114). 27 (Reg; ie) A cata ~ma cucului A cauta un lucru care nu exista. 28 (Reg; is) A duce (ceva) prin ~ma cucului A trece o marfa sau un anumit bun prin contrabanda. 29 (Reg; ie) A trece (sau a se strecura) prin vamile (sau ~ma) cucului A trece clandestin peste granitza. 30 (Ie) A trece prin toate vamile A fi supus tuturor probelor incercarilor. 3132 Personalul vamii (1114). 3334 Conducerea vamii (1114). 3536 (Inv) Functzia de vamesh (23). 3738 (Inv) Activitatea de vamesh (23). 39 (In credintzele populare; mpl; de obicei determinat prin „vazduhului”) (Fiecare dintre) cele shapte (noua douasprezece douazeci shi patru patruzeci shi patru sau nouazeci shi noua) de popasuri prin care se crede k trebuie sa treaca sufletul mortului platind la fiecare dintre ele o taxa de rascumparare a pacatelor pentru a putea ajunge la cer. 40 (Adesea determinat prin „vazduhului”) Taxa care se crede k trebuie so plateasca sufletul mortului la trecerea prin fiecare vama (41) Si: punte. 41 (Ivr; ie) Ai plati Dumnezeu (cuiva) vamile Ai ierta (cuiva) pacatele².

vama s.f. 1 (adesea in legatura cu vb. k „a da” „a lua” „a plati”) Taxa care se plateshte pentru k o marfa sau un anumit produs sa treaca dintro tzara in alta. ◊ Loc.vb. A pune vama = a) a fixa taxa care trebuie platita pentru k o marfa sau un anumit produs sa treaca dintro tzara in alta; b) fig. a fura la drumul mare. Tunsu shi Groza ishi faceau de cap punind vama pe tot ceea ce se incumeta sa treaca pe drumurile lui (K. PETR.). ◊ Expr. A siguripsi vama v. siguripsi. ◊ Fig. Nam uitat tutunul shi hirtia de tzigara vama pentru trecerea mea in alta zodie a vietzii (SADOV.). ♦ (in trecut in TZarile Rom.; shi vama domneasca) Taxa in bani sau in produse care se percepea pentru intrarea intro tzara intrun orash (in scopul vinzarii unor produse) pentru folosirea unui pod a unui drum pentru transportul marfurilor etc. (shi care constituia imul dintre veniturile domnitorului). Sa plateasca vama malaiului shi la poduri (DOC.). ♦ Gener. (in trecut shi vama pamintului) Taxa impozit (pe marfuri sau pe produse). ♦ (pop.) Cantitate procentuala dintrun produs sau suma de bani care se da drept plata pentru macinat treierat etc. Zeciuiala morii este vama (PAM.). ♦ (inv. reg.) Cishtig profit. ♦ (reg.) Plata (simbolica) pretinsa mirelui k sashi poata duce mireasa acasa la el. 2 Institutzie (de stat) care exercita controlul asupra intrarii shi ieshirii din tzara a marfurilor a mijloacelor de transport a unor produse etc. in vederea stabilirii taxelor legale shi a incasarii lor. ◊ Loc.adj. De vama = care apartzine acestei institutzii care se aplica de catre aceasta institutzie care este utilizat la aceasta institutzie. ♦ Loc punct cladire (la granitza unei tzari) unde functzioneaza aceasta institutzie. ◊ Expr. A trece (ceva) prin vama cucului = a trece o marfa un produs prin contrabanda. A trece (sau a se strecura) prin vamile (sau vama) cucului = (despre persoane) a trece clandestin peste granitza. A cata vama cucului = a cauta un lucru care nu exista. ♦ Personalul acestei institutzii. Vama a intrat in greva. 3 (inv.) imputernicire drept de ashi insushi veniturile realizate prin perceperea vamii care se acorda unei persoane prin concesiune. Vamile Moldovei se dadeau in arenda pe timp de un an (STOIC.). ♦ Functzia shi activitatea de vamesh. A tzinut vama patru ani. ♦ Perioada de timp in care se exercita aceasta functzie. Vama Moldovei incepea din luna august. 4 (relig. sau in credintzele pop.; mai ales la pl.; de obicei determ. prin „vazduhului”) (Fiecare dintre) cele shapte noua douasprezece douazeci shi patru patruzeci shi patru sau nouazeci shi noua de popasuri (in vazduh) prin care trebuie sa treaca sufletul mortului platind la fiecare dintre ele o taxa de rascumparare a pacatelor pentru a ajunge in cer. Aceia la vamile vazduhului sa nu mai apuce sa spuna cine facuse ticaloshia (E. BAR.). ♦ Bani care trebuie sai plateasca sufletul mortului la trecerea prin fiecare popas k sa poata calatori pe lumea cealalta; (la creshtini) milostenie (bani sau pomana) ce se imparte pentru sunetul mortului la opririle pe drumul spre mormint. Banui vama peste riu. Merinde ai colac de griu Peun drum de veci (COSHB.). • pl. vami (inv.) vamuri. /<magh. vám.

VÁMA vami s. f. 1. Institutzie de stat care se ocupa cu evidentza shi controlul asupra intrarii shi ieshirii din tzara a marfurilor mijloacelor de transport etc. shi care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc punct in care functzioneaza aceasta unitate. ♦ Taxa care se plateshte k un bun sa treaca dintro tzara in alta sau (in trecut) dintro regiune in alta a tzarii. ◊ Loc. vb. a pune vama = a vamui. ♦ Cantitate de grauntze care se percepe la moara k taxa in natura pentru macinat; uium. 2. (In credintzele populare) Fiecare dintre cele shapte (sau noua) popasuri (in vazduh) prin care se crede k trebuie sa treaca sufletul mortului pentru a ajunge in cer. ♦ Bani care trebuie sai plateasca mortul k sa poata trece shi calatori pe lumea cealalta. Din magh. vam.

VÁMA vami s. f. 1. Punct loc institutzie (de obicei la granitza unei tzari) unde se exercita controlul shi se percep taxele asupra marfurilor intrate sau ieshite. Cei trei prietini shi slujitorii lor ajunsera alaiul lui Tomsha aproape de vama lashilor! SADOVEANU O. VII 68. Deslushi pe ulitza un soldai din vama sirbeasca. GALACTION O. I 178. Cu tine noi fugi K tu bade eshti catana SHi teor cunoashte la vama. JARNÍKBIRSEANU D. 233. Ce trece des prin vama SHi cinii no bagan seama (Ceatza). GOROVEI C. 70. ♦ Taxa care se plateshte pentru a putea trece o marfa dintro tzara in alta sau (in trecut) in diverse puncte din interiorul tzarii. Voinic calushi potcoveshte Cu potcoave de arama K sa nu plateasca vama. ANT. LIT. POP. I 77. ◊ Expr. A pune vama = a fixa taxa care trebuie platita la vama; fig. a fura la drumul mare. Tunsu shi Groza ishi faceau de cap punind vama pe toi ceea ce se incumeta sa treaca pe drumurile lui [ale codrului]. CAMIL PETRESCU O. II 146. ♦ Cantitate de grauntze ce se da la moara k taxa pentru macinat; uium. Cu mine nu merge. Vrei sa macini da vama intreaga. Daca nu incarcatzi papushoii shi dute acasa. SADOVEANU O. VIII 65. ♦ (In obiceiurile populare din unele regiuni) Taxa care trebuie sa o plateasca mirele nuntashilor k sashi poata duce mireasa cu el. Dupa ce shia rascumparat acuma mirele mireasa adica dupa ce a platit... vama se pune dantzul iarashi in mishcare. MARIAN NU. 561. 2. (In credintzele mistice) Fiecare dintre cele shapte (sau noua) popasuri prin care se crede k trebuie sa treaca sufletul mortului pentru a ajunge la cer; trecerea de la un popas la altul; suma de bani cu care se plateshte fiecare trecere. Sa oprit intrun cimitir la capatul unui mort pentru a plati vamile sufletului in viatza de dincolo de moarte. C. PETRESCU R. DR. 36. Pisicutza strabatind parca drumul inalt al celor noua vami mi se parea k merge pe o cale ingusta. HOGASH M. N. 53. A strins comorile acelea shi lea ascuns cica sa aiba cu ce plati vamile sau puntzile in lumea cealalta. MARIAN T. 87. Unui mort i se leaga o para de argint la degetul cel mic de la mina dreapta k sa aiba cu ce plati vama pe lumea cealalta. GORJAN la CADE. Omul a voit... sa numere cite vami sint pe lumea cealalta. SHEZ. V 134. 3. (Popular) Venit cishtig folos. Oare de ce navem vama la balta asta? SEVASTOS la TDRG.

VÁMA vami f. 1) Institutzie de stat care efectueaza controlul asupra marfurilor shi a altor bunuri la intrarea intro tzara sau la ieshirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilita o asemenea institutzie. 3) Taxa care se plateshte pentru marfurile importate sau exportate. [G.D. vamii] /<ung. vám

vama f. 1. taxa pusa pe unele marfuri la intrarea sau ieshirea lor dintr’o tzara: drepturi de vama; vamile vazduhului podurile peste 24 de ape ce (dupa credintza poporului) sufletul strabate dupa moarte pana ajunge purificat in lumea cealalta; 2. administratziune insarcinata a percepe taxa de vama; 3. biroul acestei administratziuni. [Ung. VÁM].

váma f. pl. vamĭ (ung. vám k sama d. szám). Taxa pusa pe unele marfurĭ la intrarea intr’o tzara: obĭectele de lux platesc vama pentru obĭectele de lux se plateshte vama. Administratziunea insarcinata sa perceapa aceasta taxa. Localu saŭ bĭurou acesteĭ administratziunĭ: vama Giurgĭuluĭ. Functzionariĭ acesteĭ administratziunĭ: toata vama. Cele doŭazecĭ shi patru de vamĭ ale vazduhuluĭ puncte dificile (podurĭ) care (dupa credintza poporuluĭ) trebuĭe sa le treaca sufletu pina ce ajunge la raĭ. Mold. Trans. Uĭum.

váma s. f. g.d. art. vắmii; pl. vami

váma s. f. g.d. art. vamii; pl. vami

VÁMA s. 1. (inv.) mitarnitza posada scala straja tamojna. (Punct de ~; marfa din ~). 2. punte. (~ reprezinta banii care mortul iar plati pentru a trece in alta lume.)

VÁMA s. v. uium.

VAMA s. 1. (inv.) mitarnitza posada scala straja tamojna. (Punct de ~; marfa din ~.) 2.* punte. (~ reprezinta banii care mortul iar plati pentru a trece in alta lume.)

vama s. v. UIUM.

váma (vắmi) s. f. 1. Post de frontiera. 2. Taxe vamale. 3. Uium. 4. In mitologia populara numar nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului dupa moarte pentru a putea ajunge in rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac II 538; Gáldi Dict. 98) cf. ngr. βάμμα sb. rut. vam slov. vama. Der. vamal adj. (de vama); vamesh (var. Trans. vamash Bucov. vamariu) s. m. (functzionar la vama; pazitor al vamilor cereshti) din mag. vámos; vameshie (var. vamashie inv. vamishie) s. f. (slujba de vamesh); vamui vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui) din mag. vámolni (Pashca Dacor. X 151); vamuiala s. f. (taxe vamale; uium; dijma); vamashesc adj. (de vama sau de vamesh).

váma vame vamuri s.f. 1. Plata in natura pentru macinat; uium. 2. (in credintza pop.) Puncte de trecere prin care se crede k trebuie sa strabata sufletul mortului pentru a ajunge pe Cealalta Lume. Pentru a trece trebuie sa plateasca o anumita taxa. Din acest motiv era obiceiul sa se puna banutzi in mana defunctzilor sau in sicriu: „Dam’ injere haina ta / K sa pot trece vama” (Biltziu 2006: 234). Din magh. vám „vama” (Cihac Galdi cf. DER; DEX MDA) cf. ucr. vam slov. vama (DER).

váma e s.f. Plata in natura pentru macinat; uium. Din magh. vám cf. ucr. vam slov. vama (DER DEX).

váma vami s. f. (In credintzele populare) Fiecare dintre cele 24 de popasuri in vazduh prin care trebuie sa treaca sufletul unui mort pentru a ajunge in cer. Din magh. vám.

vama vami s. f. (prst.) impas erotic datorat varstei unui accident fizic sau psihic etc.

a intra in vama expr. (prst.) a ajunge la orgasm.