vaccinat¹ sn [At: LM / Pl: ? / E: vaccina] Vaccinare.

vaccinat², ~ă [At: KRETZULESCU, M. 129/15 / V: (înv) vacinat, vacsinat / Pl: ~ați, ~e / E: vaccina] 1-2 smf, a (Individ) care a fost supus unei vaccinări. 3 a (Fam; fig; îe) A fi ~ (contra ceva) A depăși ușor consecințele unei situații neplăcute după ce în prealabil a fost trăită o experiență asemănătoare. 4 a (Fam; îe) A fi major și~ A fi capabil să-și asume responsabilități.

vaccinat, -ă adj. (med.) Care a fost supus unei vaccinări. • pl. -ți, -te. /v. vaccina.

vaccina vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) vacina, (reg) vacsâna / Pzi: ~nez, 3 (reg) vaccină / E: fr vacciner, lat vaccinare, it vaccinare] 1 A inocula un vaccin (1, 2) cu scop preventiv sau terapeutic Si: (îrg) a posăi¹, (reg) a altoi² (4), a păsui², a pielțui.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr. vacciner].

vaccinát adj. m., pl. vaccináți; f. vaccinátă, pl. vaccináte

vacciná vb., ind. prez. 1 sg. vaccinéz, 3 sg. și pl. vaccineáză

VACCINÁ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

vaccinată, vaccinate adj. (d. femei) 1. care a avut pentru prima oară contact sexual cu un bărbat. 2. cu experiență sexuală bogată.