VATASHÍ vatashesc vb. IV. Tranz. (Inv.) A conduce a administra (in calitate de vataf). [Var.: (reg.) vatají vb. IV] Din vatash.

vatashi [At: I. GOLESCU C. / V: (irg) ~taji (reg) ~tavi / Pzi: ~shesc / E: vatash] 1 vi (Ivp) A exercita functzia de vataf (1). 2 vr (Trs) A se uni sub conducerea unui vataf (1). 3 vi (Reg; if vataji) A haiduci (1). 4 vt (Reg) A conduce o stana. 5 vt (Reg) A pastori (o turma de oi sau alte animale). 6 vr (Reg; if vatavi) A conduce in calitate de vataf (9) o ceata de tineri colindatori sau de calushari. 8 vt (C. i. o moshie¹ o gospodarie etc.) A administra in calitate de vataf (23).

vatashi vb. IV. (inv. pop.) 1 tr. (compl. indica moshii gospodarii) A conduce a administra (in calitate de vataf). 2 intr. A exercita functzia de conducator al unui grup de meseriashi. • prez.ind. esc. shi (reg.) vataji vb. IV. /vatash + i.

VATASHÍ vatashesc vb. IV. Tranz. A conduce a administra (in calitate de vataf). [Var.: (reg.) vatají vb. IV.] Din vatash.

VATASHÍ vatashesc vb. IV. Tranz. (In trecut) A stapini a ingriji a conduce a administra a chivernisi (in calitate de vataf). Pa gura de vale steo casa mare... Cin’ mio stapineshte SHi mio vatasheshte? PASCULESCU L. P. 166. Miul demi vedea. Pe el lalegea: Mai marel punea Pe levintzi cai da K sai vatasheasca SHi sai haiduceasca. TEODORESCU P. P. 500.

A VATASHÍ ~ésc intranz. A fi vataf. /Din vataf

vatajesc ~easca a vz vatashesc

vataji v vz vatashi

vatashel sm [At: (a. 17291730) IORGA S. D. V 148 / V: (irg) ~tajel (reg) vetejel / Pl: ~ei / E: vatash + el] 1 (Ivp) Vataf (1). 2 Subaltern al vatafului (1). 3 (Pop) Vataf (3). 4 (Pop) Subaltern al vatafului (3). 5 (Reg) Vornicel (5) la nunta. 6 (Buc) Tanar care poarta un brad sau un batz impodobit cu o basma neagra in fruntea alaiului inmormantarii unui flacau sau a unei fete. 7 (Reg) Batz impodobit cu panglici naframe beteala etc. care il poarta vatashelul (5) la nunta. 8 (Buc) Batz impodobit cu o basma neagra care il poarta vatashelul (6) la inmormantarea unui flacau sau a unei fete. 9 (Iuz) Functzionar (comunal) cu grad ierarhic inferior la primarie. 10 (Iuz) Functzionar (comunal) cu grad ierarhic inferior la politzie. 1112 (Iuz) Subaltern al vatafului (2324). 13 (Reg; if vatajel) Om platit care se ocupa mai ales cu vanzarea cailor naravitzi. 14 (Bot; Buc; if vatajel) Spinutza (Phyteuma spiciforme). 15 (Reg) Cocolosh de mamaliga.

vataji vb. IV. v. vatashi.

vatashel s.m. 1 (in Ev. Med. in TZarile Rom.) Vataf; subaltern al unui vataf care se ocupa cu administrarea unei curtzi boiereshti a unei moshii manastireshti sau boiereshti. 2 (in trecut) Slujbash insarcinat cu stringerea darilor. 3 (in vechea organizare administrativa) Functzionar inferior la primarie. 4 (pop.) Vomicel (la nunta). • pl. ei. shi (inv. reg.) vatajel s.m. /vatash + el.

2) vatajésc v. intr. Traĭesc k vataf. V. tr. P. P. Conduc k vatav. Munt. jésc shi shésc.

vatashél shésc shíe V. vataj.

vatashí (a ~) (inv. pop.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. vatashésc imperf. 3 sg. vatasheá; conj. prez. 3 sa vatasheásca

vatashí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. vatashésc imperf. 3 sg. vatasheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. vatasheásca

vatají vatajesc vb. intranz. (reg.) A haiduci (Papahagi 1925): „Dupa ce lo omorat pa Pintea apoi ceilaltzi au vatajit sanguri...” (Papahagi 1925: 306; Budeshti). Cf. vatashi „a conduce a administra” (< vatash vataf) (DEX MDA).

vatají vatajesc vb. intranz. A haiduci (Papahagi 1925). Din vataf.