10 definitzii pentru uzurpator
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
UZURPATÓR OÁRE uzurpatori oare s. m. shi f. Persoana care uzurpa care ishi insusheshte in mod fraudulos un bun un drept o calitate etc. Din fr. usurpateur lat. usurpator.
UZURPATÓR OÁRE uzurpatori oare s. m. shi f. Persoana care uzurpa care ishi insusheshte in mod fraudulos un bun un drept o calitate etc. Din fr. usurpateur lat. usurpator.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
uzurpator ~oare smf [At: AR (1829) 621/26 / S shi: usu~ / Pl: ~i ~oare / E: fr usurpateur lat usurpator] Cel care uzurpa Si: rapitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
UZURPATÓR OÁRE uzurpatori oare s. m. shi f. Persoana care se substituie in mod ilegal in drepturile altuia. Pusese stapinire shi k orice uzurpator victorios asculta cu placere magulirile. C. PETRESCU O. P. I 121.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
UZURPATÓR OÁRE s.m. shi f. Cel care in mod ilegal a acaparat puterea sau shia insushit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur lat. usurpator].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
UZURPATÓR OÁRE s. m. f. cel care savarsheshte o uzurpare. (< fr. usurpateur lat. usurpator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
UZURPATÓR ~i m. Persoana care uzurpa (un drept puterea de stat etc.). /<fr. usurpateur lat. usurpator
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
uzurpator m. cel ce uzurpa.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*uzurpatór oáre s. (lat. usurpator). Acela care uzurpa.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
uzurpatór s. m. pl. uzurpatóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
uzurpatór s. m. pl. uzurpatóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
uzurpator, uzurpatorisubstantiv masculin uzurpatoare, uzurpatoaresubstantiv feminin
- 1. Persoana care uzurpa care ishi insusheshte in mod fraudulos un bun un drept o calitate etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Pusese stapinire shi k orice uzurpator victorios asculta cu placere magulirile. C. PETRESCU O. P. I 121. DLRLC
-
etimologie:
- usurpateur DEX '09 DEX '98 DN
- usurpator DEX '09 DEX '98 DN