utilaj sn [At: SCRIBAN D. / Pl: ~e / E: fr outillage] 1 Ansamblul mashinilor aparatelor uneltelor shi echipamentelor accesorii necesare pentru efectuarea unei anumite lucrari sau pentru asigurarea procesului de lucra intro intreprindere intrun laborator etc. 2 Mashina sau aparat care face parte din acest ansamblu ori care executa o anumita lucrare.

UTILÁJ utilaje s. n. 1. Totalitatea uneltelor aparatelor instrumentelor mashinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrari sau pentru asigurarea procesului de lucru intro intreprindere intrun laborator etc. Au fost instalate numeroase noi uzine dispunind de un utilaj tehnic perfect. SAHIA U.R.S.S. 90. 2. Sectzie intro uzina metalurgica destinata fabricarii repararii shi intretzinerii de utilaj. In apropiere atelierele mecanice strungaria shi utilajul in care piesele butucanoase... sint netezite finisate. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 113 11/1.

UTILÁJ s.n. 1. Totalitatea uneltelor a aparatelor a mashinilor de lucru etc. trebuitoare unei anumite lucrari sau pentru asigurarea procesului de munca intro intreprindere. 2. Sectzie intro uzina metalurgica destinata fabricarii repararii shi intretzinerii de utilaj (1). [< fr. outillage].

UTILÁJ s. n. 1. ansamblu de instalatzii mashini aparate unelte etc. trebuitoare unei anumite lucrari sau pentru asigurarea procesului de munca intro intreprindere. 2. sectzie intro uzina metalurgica destinata fabricarii repararii shi intretzinerii de utilaj (1). (< fr. outillage)

UTILÁJ ~e n. Ansamblu de sisteme tehnice (dispozitive aparate mashini etc.) shi de unelte necesare pentru a realiza un proces de productzie. /<fr. outillage

*utiláj n. pl. e (fr. outillage). Totalitatea uneltelor saŭ mashinilor (cum s’ar zice pe rom. „uneltarie”): utilaju uneĭ fabricĭ. V. utensile aparatura instrumentar.

utiláj s. n. pl. utiláje

utiláj s. n. pl. utiláje

utilaj

UTILÁJ s. instrumentar. (~ al unui laborator.)

UTILAJ s. instrumentar. (~ al unui laborator.)