4 definiții pentru uscățele
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
USCĂȚÉLE s. f. pl. 1. Prăjitură făcută din bucățele de aluat dospit, prăjite în grăsime. V. minciună (II). 2. Uscătură (1). Haideți la pădure să aducem uscățele, să ne facă mama voastră plăcinte. RETEGANUL, P. I 44.
USCĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el. – Uscățică: cu schimbare de sufix.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uscățel, ~ea [At: (a. 1826) IORGA, S. D. XII, 212 / Pl: ~ei, ~ele / E: uscat2 + -el] 1 a Uscat2 (27). 2 sfp Uscătură (6). 3 sf (Mpl) Uscătură (10). 4 sfp (Bot; reg) Flori-de-pai (Helychrysum bracteatum).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F168) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
uscățele, uscățelesubstantiv feminin plural
- sinonime: uscătură
- Haideți la pădure să aducem uscățele, să ne facă mama voastră plăcinte. RETEGANUL, P. I 44. DLRLC
-
etimologie:
- Uscat (1.) + sufix -el. DEX '09