USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. (Rar) Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

uscător, ~oare [At: DRLU / V: usuc~ / Pl: ~i, ~oare / E: usca + -ător] 1 a Care usucă (1). 2 smf (Gmț; îs) ~ de pahare Persoană căreia îi place să bea. 3 sn Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială sau naturală a unor materiale, produse etc. 4 sn (Șîs) ~ de păr Mic aparat electric pentru uscarea rapidă a părului spălat. 5-6 sf (Rar) Uscătorie (1-2). 7 sm Muncitor specializat în procese tehnologice ca uscarea furnirului sau a țesăturilor, după ce acestea au fost vopsite.

USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

USCĂTÓR¹, uscătoare, s. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscatul unor obiecte sau al unor produse agricole, industriale etc. ◊ Uscător de abur = aparat montat pe conductele de abur, pentru a extrage apa formată prin condensarea aburului în timpul circulației lui prin conducte. ♦ Mic aparat (folosit mai ales de coafori) pentru uscarea rapidă a părului spălat.

USCĂTÓR² ~oáre n. Aparat, mașină sau instalație pentru uscare. ~ cu foc. /a usca + suf. ~tor

uscătór² (aparat) s. n., pl. uscătoáre

uscătór (aparat) s. n., pl. uscătoáre