8 definitzii pentru urzit (urzire)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
URZÍT s. n. Urzire. V. urzi.
urzit1 sn [At: CORESI PS. 38/1 / V: (inv) ursit (reg) or~ / Pl: (rar) ~uri (inv) ~e / E: urzi1] 1 Urzire (1). 2 (Inv; ie) A umbla dea ~ele A umbla de colo pana colo. 3 (Inv) Intemeiere. 4 (Inv; ccr) Temelie. 5 (Mol) Formarea bobului la plante legarea rodului. 6 (Mol; ie) A fi in ~ A fi in perioada formarii bobului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
urzit2 ~a a [At: DDRF / Pl: ~itzi ~e / E: urzi1] 1 (D. panza) Care este urzit (1). 2 Care este inceput. 3 (Buc; ie) A fi (cineva) (abia) ~ A fi foarte slab. 4 Care sa infiripat. 5 Care sa creat. 6 (Mol; d. plante) Carora li sa ivit bobul. 7 (Mol; d. semintze) Care abia a aparut. 8 (D. fructe) Crud (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
URZÍT s. n. Urzire. v. urzi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
URZÍT s. n. Actziunea de a urzi; urzire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
urzít n. pl. e. Cor. Intemeĭere temelie. Azĭ (pl. urĭ). Urzire.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
urzít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
urzít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
urzitsubstantiv neutru
- 1. Urzire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: urzire
etimologie:
- urzi DEX '09