8 definiții pentru uricar (carte)
Explicative DEX
URICÁR, uricari, s. m., uricare, s. n. 1. S. m. Persoană însărcinată să redacteze urice2 (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. S. n. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar.
uricar [At: (a. 1555) cf DERS / Pl: ~i sm, ~e sn / E: uric2 + -ar] 1 sm (În trecut) Funcționar de cancelarie care întocmea, traducea sau copia urice2 (13) Si: calemgiu , copist (1), diac (1), scrib, grămătic, logofăt, notar1, notarăș, pisar. 2 sn Colecție de urice2 (13). 3 sn (Prc) Uric2 (13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URICÁR, uricari, s. m. 1. Persoană însărcinată să redacteze urice (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar.[1]
- Lipsește precizarea s. n. pentru (2). — gall
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URICÁR1 ~e n. Culegere de documente vechi, de urice. /uric + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uricár m. (d. uric). Vechĭ. Scriitor de urice, diac, logofăt; Axinte uricaru (pe la 1700). S. n., pl. e. Colecțiune de urice: uricaru luĭ Codrescu († 1894). V. boĭer.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uricariu m. colecțiune de urice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
uricár2 (carte) s. n., pl. uricáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uricár (carte) s. n., pl. uricáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
uricar, uricaresubstantiv neutru
- 1. Colecție de documente vechi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Uric (1.) + sufix -ar. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.