7 definitzii pentru urgentare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

URGENTÁRE urgentari s. f. Actziunea de a urgenta shi rezultatul ei. V. urgenta.

URGENTÁRE urgentari s. f. Actziunea de a urgenta shi rezultatul ei. V. urgenta.

urgentare sf [At: BARITZIU P. A. II 242 / V: (inv) urgit~ / Pl: ~tari / E: urgenta] Grabire (3).

URGENTÁRE s.f. Actziunea de a urgenta shi rezultatul ei; grabire. [< urgenta].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

urgentáre s. f. g.d. art. urgentắrii; pl. urgentắri

urgentáre s. f. g.d. art. urgentarii; pl. urgentari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

URGENTARE s. accelerare grabire iutzire zorire. (~ expedierii unei marfi.)

Intrare: urgentare
urgentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urgentare
  • urgentarea
plural
  • urgentari
  • urgentarile
genitiv-dativ singular
  • urgentari
  • urgentarii
plural
  • urgentari
  • urgentarilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

urgentare, urgentarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi urgenta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.