7 definiții pentru urgentare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URGENTÁRE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.

URGENTÁRE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.

urgentare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 242 / V: (înv) urgit~ / Pl: ~tări / E: urgenta] Grăbire (3).

URGENTÁRE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urgentáre s. f., g.-d. art. urgentắrii; pl. urgentắri

urgentáre s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URGENTÁRE s. v. accelerare.

URGENTARE s. accelerare, grăbire, iuțire, zorire. (~ expedierii unei mărfi.)

Intrare: urgentare
urgentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urgentare
  • urgentarea
plural
  • urgentări
  • urgentările
genitiv-dativ singular
  • urgentări
  • urgentării
plural
  • urgentări
  • urgentărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urgentare, urgentărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi urgenta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.