5 definitzii pentru urgentat
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
URGENTÁ urgentez vb. I. Tranz. A accelera a grabi mersul unei lucrari al unei actziuni rezolvarea unei probleme etc. Din urgent.
URGENTÁ vb. I. tr. A grabi a accelera mersul unei lucrari. [< urgent].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A URGENTÁ ~éz tranz. (actziuni procese) A face sa aiba loc sau sa se produca mai repede; a grabi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
urgentá vb. ind. prez. 1 sg. urgentéz 3 sg. shi pl. urgenteáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
URGENTÁ vb. v. accelera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Intrare: urgentat
urgentat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:
urgenta, urgentezverb
-
- Cind iarna bate la usha trebuie urgentate masurile in vederea pregatirii intreprinderilor. SCINTEIA 1953 nr. 2795. DLRLC
-
etimologie:
- urgent DEX '09 DEX '98 DN