UMERÁR, umerare, s. n. (Rar) 1. Umeraș. 2. Îmbrăcăminte de protecție fixată pe umerii celor care cară greutăți. 3. Împletitură de lână, de melană etc. cu care își îmbracă umerii suferinzii de reumatism. [Var.: umărár s. n.] – Umăr + suf. -ar.

umerar sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 86^v/36 / V: umăr~, umărariu / Pl: ~e / E: umăr + -ar] 1 (Înv) Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă, de lână, de mătase sau de bumbac, purtată pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase Si: omofor, stolă. 2 (Rar) Manta militară Si: (îvr) umeruș. 3 Îmbrăcăminte de protecție fixată pe umerii celor care cară greutăți. 4 Împletitură de lână, melană etc. care se pune peste umeri (mai ales de către cei care suferă de reumatism). 5-6 Umeraș (3, 5). 7 (Mol; Ban) Opor.

UMERÁR, umerare, s. n. 1. Umeraș. 2. Îmbrăcăminte de protecție fixată pe umerii celor care cară greutăți. 3. Împletitură de lână, de melană etc. cu care își îmbracă umerii cei ce suferă de reumatism. [Var.: umărár s. n.] – Umăr + suf. -ar.

UMERÁR, umerare, s. n. Umeraș.

UMERÁR ~e n. 1) v. UMERAȘ. 2) Piesă de îmbrăcăminte de protecție, fixată pe umeri de cei care duc greutăți. 3) Împletitură, mai ales de lână, cu care bolnavii de reumatism își îmbracă umerii. /umăr + suf. ~ar

umărár și -erár n., pl. e (după lat. humĕrale, un fel de manta militară. V. umeral. Cp. cu epolet). Vechĭ (Dos.). Un fel de pelerină (V. omofor). Azĭ. Cuĭer portativ (o scîndurică atîrnată orizontal pe care se întinde un surtuc ș. a.).

umerár (umeraș, piesă la îmbrăcăminte) (rar) s. n., pl. umeráre

umerár s. n., pl. umeráre

UMERÁR s. v. portmantou, umeraș.

umerar s. v. PORTMANTOU. UMERAȘ.