uitat² ~a [At: DRLU / V: (inv) ult~ / Pl: ~atzi ~e / E: uita] 12 smf a (Persoana) care a disparut din amintire Si: uitit² (34). 34 smf a Neglijat. 56 smf a Parasit. 7 sm (Is) ~ul de Dumnezeu Om foarte sarac. 8 sm (ias) Om nenorocit. 9 a (ie) A shedea (undeva) ~ A sta undeva foarte multa vreme. 10 a (Reg; ie) A fi batran ~ A fi foarte batran. 11 a (Is) Vreme ~a Timp indepartat. 12 a (Is) Din vremi ~e sau de ani ~atzi Demult (1). 13 a (D. alimente precedand termenul calificat de care se leaga prin pp „de”) Foarte vechi. 14 a (Inv) Uimit (1). 15 a Ganditor (2). 16 a (Inv) Batran (1). 17 a Ramas (de mirare de visare de ingandurare) intro anumita atitudine. 18 a Zapacit. 19 a Uituc (1). 20 sf (Mun; Olt; in credintze populare) Colac in forma de om sau turta in forma de lopata care se face pentru pomenirea mortzilor ramashi nepomenitzi in timpul anului.

UITÁT² A uitatzi te adj. Care a disparut din amintire de care nutzi mai aduci aminte; neglijat parasit. Batrinushi pleaca geana... K o povesteuitata Arald in mintei suna. EMINESCU O. I 98. Tu eshti uitat uitat k cum nai fi mai fost. NEGRUZZI S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Ramas (din distractzie) intro atitudine nefireasca nepotrivita. Toate acestea le privea biata mama uitata cu miinile subsuoara cum e omul nacajit. CREANGA A. 66. ♦ (Invechit) Batrin. Nu eshti vreun tinar eshti destul de uitat intre ceilaltzi. GORJAN H. IV 174.

UITÁT ~ta (~tzi ~te) v. A UITA shi A SE UITA. ◊ ~ de moarte foarte inaintat in varsta. /v. a (se) uita

UITÁT adj. (inv.) nepomenit. (Lucruri ~.)

UITÁT adj. v. indelung indelungat.

UITAT adj. (inv.) nepomenit. (Lucruri ~.)

uitat adj. v. INDELUNG. INDELUNGAT.