ÚGER, ugere, s. n. Formațiune anatomică rezultată prin fuziunea mameloanelor la femelele animalelor mamifere. – Lat. uber, -eris.

uger sn [At: PO 175/16 / V: (reg) ~e, ugir, ulg~, ung~, ungir / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: ml uber, -eris] 1 Organ format dintr-un ansamblu de glande care secretează laptele la femelele animalelor mamifere Vz mamelă, țâță. 2 (Îvr) Sân². 3 (Îvr; la plante) Mugur.

ÚGER, ugere, s. n. Organ cărnos de secreție a laptelui la femelele animalelor mamifere; țâță. – Lat. uber, -eris.

ÚGER, ugere, s. n. Organ de secreție a laptelui la femelele animalelor mamifere. V. țîță, mamelă. Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50. [Capra] începu... să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. Erau unsprezece bursucei care se zvîrcoleau... subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42.

ÚGER ~e n. (la femelele unor animale mamifere) Organ care secretă laptele. /<lat. uber, ~eris

uger n. organ ce servă de rezervoriu laptelui (la vaci). [Lat. UBEREM].

úger n., pl. e (lat. ûber, úberis [n.], scr. údhar, vgr. ûthar; germ. euter, engl. udder, it. ubero, sp. pg. ubre. P. b = g, cp. cu negură, negel). Organu (glandele mamelare) în care vaca (bivolița, capra, oaĭa) secretează și păstrează laptele: ugeru vaciĭ are patru țîțe. – Și unger (Mold. sud) și ulger (Mold. nord).

úger s. n., pl. úgere

úger s. n., pl. úgere

uger, ugere.

ÚGER s. (ANAT.) mamelă, țâță. (~ la mamifere.)

UGER s. (ANAT.) mamelă, țîță. (~ la mamifere.)

úger (-re), s. n. – Țîță. – Var. Mold. ulger, unger. Mr. udzire, istr. uger. Lat. ūbĕr (Pușcariu 1737; REW 9026), cf. romagn. uver, it. ubero, port. ubre. Schimbul consonantic ca în rubus › rug (după Pușcariu și Tiktin, prin analogie cu a suge). Legătura cu mag. ugyan (Cihac, II, 536) nu este probabilă.

uger, ugere s. n. (vulg. – d. femei) sân, mamelă.