UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.

ușurat, ~ă a [At: PANN, P. V. III, 41/23 / V: (înv) ușor~ / Pl: ~ați, ~e / E: ușura] Cu greutatea micșorată Si: descărcat² (4), despovărat² (1). 2 (Pex) Deșert (1). 3 (Fig) Scăpat de o grijă, de o povară etc. Si: împăcat, liniștit. 4 (În descântece) Scăpat de boală Si: înzdrăvenit. 5 (D. femei) Care a născut (eliberându-se de greutatea sarcinii).

UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. Împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura.

UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Cu greutatea micșorată; descărcat, deșert, gol. Buturuguță uscată, o ridici încărcată și o lași ușurată (Lingura). GOROVEI, C. 202. 2. Fig. Liber de orice apăsare morală; fără grijă, împăcat, liniștit. Se simt oarecum mai ușurați la suflet în clipele aceste de odihnă. MIRONESCU, S. A. 82. 3. (Despre femei) Care a născut (eliberîndu-se de greutatea sarcinii). Fii în pace, Supărare nu-ți mai face, Să te văz ușurată, Fie chiar măcar și fată. PANN, P. V. III 41.

UȘURÁT adj. v. liniștit.

UȘURAT adj. liniștit. (Sînt mai ~ acum cînd mi-am încheiat treaba.)