5 definiții pentru tăviță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂVÍȚĂ, tăvițe, s. f. Diminutiv al lui tavă. – Tavă + suf. -iță.
TĂVÍȚĂ, tăvițe, s. f. Diminutiv al lui tavă. – Tavă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăviță sf [At: GHICA, S. 5 / Pl: ~țe / E: tavă + -iță] 1-6 (Pop; șhp) Tavă (1, 4-5) (mică). 7-8 (Reg; șhp) Tavă (6) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂVÍȚĂ, tăvițe, s. f. Diminutiv al lui tavă; tipsie mică. 1. v. tavă (1). Ia plicul de pe mescioară, pecetluiește-l cu pecetea de pe tăvița cu călimările, și să pleci îndată la Focșani. GHICA, S. 5. 2. v. tavă (4). Ea lua apoi hîrtia, scoase acele cu degetele ei mărunte, întinse tăvița pe masă și așeza vasul cu bilete de vizită pe ea. SLAVICI, N. I 320.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăvíță s. f., g.-d. art. tăvíței; pl. tăvíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăvíță s. f., g.-d. art. tăvíței; pl. tăvíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tăviță, tăvițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui tavă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ia plicul de pe mescioară, pecetluiește-l cu pecetea de pe tăvița cu călimările, și să pleci îndată la Focșani. GHICA, S. 5. DLRLC
- Ea lua apoi hîrtia, scoase acele cu degetele ei mărunte, întinse tăvița pe masă și așeza vasul cu bilete de vizită pe ea. SLAVICI, N. I 320. DLRLC
-
etimologie:
- Tavă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.