6 definiții pentru tărâcioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂRÂCIOÁRĂ, tărâcioare, s. f. Diminutiv al lui tărâțe. – Tărâțe + suf. -ioare.
tărâcioară sf [At: TEODORESCU, P. P. 688 / V: (reg) tărici~, târ~, târâici~ / Pl: ~re / E: tărâță + -ioară] (Reg) 1-2 (Șhp) Tărâță (1) (puțină). 3 Tărâțe (1) care rămân pe fundul putinei cu borș după înăcrirea acestuia Si: (reg) huște.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂRÂCIOÁRE s. f. pl. Diminutiv al lui tărâțe. – Tărâțe + suf. -ioare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TĂRÎCIOÁRĂ, tărîcioare, s. f. (La sg. cu sens colectiv sau, mai ales, la pl.) Diminutiv al lui tărîță. Zama de tărîcioare de grîu. ȘEZ. III 13. Șapte care tot de sare și șapte de tărîcioare. TEODORESCU, P. P. 688.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!tărâcioáră s. f., g.-d. art. tărâcioárei; pl. tărâcioáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tărâcioáră s.f. (reg.) diminutiv al lui tărâță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tărâcioară, tărâcioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui tărâțe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Zama de tărîcioare de grîu. ȘEZ. III 13. DLRLC
- Șapte care tot de sare și șapte de tărîcioare. TEODORESCU, P. P. 688. DLRLC
-
etimologie:
- Tărâțe + sufix -ioare. DEX '98 DEX '09