tălpigă sf vz tălpig

tălpigă f. Mold. 1. călcătorul scaunului de doage; 2. pl. călcătorii sau iepele stativelor. [V. talpă 5].

tălpícă și -ígă f., pl. ĭ (dim. d. talpă). Pedală, pĭesă de apesat cu talpa la o mașină (de ex., la războĭu de țesut, la scăunoaĭe, la piano ș.a.). Skiŭ, lungă talpă de lemn p. patinat. V. potnog.

tălpigă, -gi.

TĂLPÍGĂ s. v. călcător, talpă.

tălpigă s. v. CĂLCĂTOR. TALPĂ.