TÂRTÍȚĂ, târtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tărtica, sb. trtica.

târtiță sf [At: POLIZU / V: (reg) tărteață / A și: (îvr) ~tiță / Pl: ~țe / E: bg търтица, srb trtica] 1 Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii) Si: (pop) noadă. 2 Spatele unei păsări după ce a fost gătit Si: (reg) târtă¹ (1). 3 (Pfm; îe) A-i tremura (cuiva) ~ța A-i fi (cuiva) foarte frică. 4 (Pfm; d. fete; îe) A-i sfârâi ~ța după băieți A avea chef de băieți. 5 (Ban) Troacă în care se ține apă pentru păsări.

TẤRTIȚĂ, târtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tărtica, scr. trtica.

TÂRTIȚĂ ~e f. pop. (la păsări) Partea terminală a coloanei vertebrale, de unde cresc penele cozii. /<bulg. tărtică, sb. trtică

TÎ́RTIȚĂ, tîrtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). Rațele sălbatice, lișițele, cufundarii... se cufundau, unele cu totul, ca să reapară mult mai departe, în locuri neașteptate, altele numai pe jumătate, cu tîrtița în sus și ciocul pescuind în apă. DUMITRIU, V. L. 120.

tărtiță f. partea cărnoasă deasupra coadei la păsări. [Serb. TRTIȚA].

tî́rtiță f., pl. e (bg. trŭtica, sîrb. trtica). Coccix (la păsărî́).

tấrtiță s. f., g.-d. art. tấrtiței; pl. tấrtițe

târtíță s. f., g.-d. art. târtíței; pl. târtíțe

TÂRTIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) târtă, (prin Olt. și Munt.) șelteață. (~ păsării.)

TÎRTIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) tîrtă, (prin Olt. și Munt.) șelteață. (~ păsării.)

tîrtíță (-țe), s. f. – Coccis, noadă la păsări. Bg. trătica, sb. trtica (Tiktin; Candrea).

târtiță, târtițe s. f. (er., vulg.) vulvă; vagin.