5 definiții pentru tânăruț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tânăruț, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 91/6 / V: (reg) ~ner~, tin~ / Pl: ~i / E: tânăr + -uț] (Reg; șhp) 1-2 smf Tinerel (1-2). 3-4 a Tinerel (3-4).
TÂNĂRÚȚ, -Ă, tânăruți, -e, adj. (Reg.) Tinerel. – Din tânăr + suf. -uț.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
TÎNĂRÚȚ, -Ă, tînăruți, -e, adj. (Transilv.) Diminutiv al lui tînăr1, tinerel. Lumea toată de pre lume, Ne-a și pus urîte nume... Mie frunză de sălcuță Că-s copilă tînăruță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂNĂRÚȚ adj., s. v. tinerel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tînăruț adj., s. v. TINEREL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tânăruț
tânăruț adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tânăruț, tânăruțăadjectiv
-
- Lumea toată de pre lume, Ne-a și pus urîte nume... Mie frunză de sălcuță Că-s copilă tînăruță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66. DLRLC
-
etimologie:
- tânăr + sufix -uț. DLRM